Ma tot pregatesc sufleteste sa fac turta dulce. Am mai facut si in alti ani dar nu mi-a iesit asa pufoasa si aromata cat sa mai caut reteta si alta data. De aceea sunt foarte usor distrasa de la obiectivul meu si iata ca am ajuns sa sa fac mai multe premiere deodata: martipan si mofturi cu martipan, ciocolata si fistic. Ideea cu cadouri dulci de casa de Craciun si nu numai mi se pare foarte buna, iar propunerile de aici nu pot sa nu te fascineze. Mi-e greu sa ma gandesc ca cineva s-ar supara sa primeasca trufe cadou, chiar daca sunt de casa, dar matipan cu ciocolata? Ramane de vazut daca voi gasi 🙂
Dintotdeauna am crezut ca martipanul se face foarte greu si ca e nevoie de specialisti seriosi pentru asta, insa, dupa ce am citit la Laura m-am gandit ca nu se poate intampla o mare nenorocire daca incerc, asa ca l-am trecut pe lista. Cum mi-au iesit in cale niste fulgi de migdale i-am cumparat automat, desi pe moment n-as fi stiut sa spun ce o sa fac cu ei. Asa ca, in prag de weekend, singura cu copiii dornici de joaca (joaca cu formele e favorita lui Andrei de la 2 ani), ne apucam de treaba.
Procedeul nu e deloc complicat, insa nu va asteptati sa obtineti martipan frumos ca la cofetarie. Am vazut si retetele cu albus de ou, e posibil ca de la combinatia cu bezea sa semene mai bine cu acela, insa gustul e minunat, chiar daca migdalele mele au fost macinate aproape grosier, greu de facut faina de migdale cu rasnita de cafea.
Am folosit 100 g fulgi de migdale, 50 g zahar pudra +extra pentru intins, o lingura de ulei, o lingurita de zeama de lamaie si una de apa, o ciocolata dark Milka si un pumn de fistic.
Am maruntit in rasnita fulgii de migdale, i-am amestecat in mixer, am adaugat si uleiul si am mai mixat putin, apoi am rasturnat ingredientele intr-un bol si am continuat sa amestec, adaugand si apa si zeama de lamaie.
Sigur ca pudra de migdale mi-a redeschis cheful de macaroons, i-am trecut iar pe lista 🙂
Nu am framantat prea mult, cand nu se lega am mai pus un strop de apa si am acoperit cu folie si am dat la frigider. Pentru ca ne grabeam cam tare am lasat 30 min in frigider si 30 min in congelator, apoi ne-am jucat cu formele. Am observat ca martipanul se lucreaza foarte bine cat e rece. Am pudrat cu putin zahar pudra dar, spre sfarsit a inceput sa se lipeasca de sucitor- se incalzise.
Figurinele obtinute le-am dat la frigider, pana am topit ciocolata la bain-mari. Am curatat si taiat fisticul cam mare, data viitoare il maruntesc mai mult.
Si iar joaca de copii – figurinele unse cu ciocolata si presarate cu fistic 🙂
Si iar am lasat la rece, unele mai putin, altele mai mult, dupa ce ne-am potolit pofta.
Noua ne-au placut foarte mult si cred ca urmatoarele vor iesi si mai bine. Desertul merita incercat daca iubiti migdalele, fisticul, ciocolata si daca nu va speriati daca nu iese ca la cofetarie.
Sa aveti pofta si sa le impartiti cu cei dragi!
Sarbatori senine!