Bistro Lila

Dupa cum va spuneam, ziua de ieri a fost pentru mine cu dubla semnificatie: inainte de a fi sf Valentin a fost ziua mea. Si pentru ca la noi e plin sezon de sarbatoare, primul sarbatorit fiind Andrei si Mara devenind pe zi ce trece tot mai nerabdatoare pana pe 16, aproape ca nu am putut face fata lungului chestionar la care m-au supus copiii: ce faceam cand eram copil de ziua mea, cine venea in vizita, cum aveam tortul si cate si mai cate, dupa care vine intrebarea suprema: ce cadou imi doresc. Si, ca sa scap, si pentru ca Mara amana de mult timp sa-si scoata dintisorul care se mai tinea intr-un fir de ata, ma hotarasc pe loc: de ziua mea vreau sa-mi faci cadou dintisorul care se misca. Pana aici a tinut bucuria, s-a intristat si a fugit la joaca, nici vorba sa se indure sa-l scoata, chiar daca e deja al 4-lea si ceilalti au iesit relativ usor.
Si iata ca pe seara ajungem la cumparaturi. Cand sa platim Mara se intoarce victorioasa spre mine si fericita nevoie mare: La multi ani, mami! Uite cadoul tau!
Inutil sa va spun cat de ciudat se uita toata lumea la noi, parca eram un grup de vrajitoare :d :d :d Recunosc, era ciudat :d
Dar a fost cel mai frumos cadou de ziua mea :d