Bistro Lila

Desi admirasem de ceva vreme macarons am facut mai nou o pasiune pentru ele si nu ma las pana nu-mi vor iesi cat mai aproape de original. Pentru ca la noi fursecurile au obligatoriu unt si faina nu poti sa nu fii cucerit de macarons care ascund sub crusta o consistenta fragila si usoara care se topeste in gura. Desi nu-mi plac bezelele si nici fursecurile in mod special recunosc ca asta este o imbinare foarte reusita intre cele doua si multimea de variante de arome cu care se pot face e nemarginita. Chiar daca evit sa folosesc colorant alimentar cred ca macarons ma vor convinge sa o fac.

Dar sa revenim la experienta mea. Cele de mai sus sunt cumparate din Auchan si, cum au fost cumparate in punguta, cu greu au scapat cu crusta intreaga pana acasa. Dar sunt foarte bune si merita luate in seama daca vreti sa cumparati un desert usor, in sensul ca se topeste in gura. Dar daca aveti timp poate vreti sa le faceti acasa 🙂

Reteta de la care am plecat este aici. Descrie foarte bine procedeul de preparare. Crema nu mi-a iesit mai deloc, nu-s prea priceputa cu caramelul dar data viitoare voi incerca sa fac alt tip de crema si va tin la curent. Dar pana la crema cred ca m-am desucurcat bine.

Procedeul nu e complicat, doar migalos. Si asta in special pentru ca mai greu se gaseste faina de migdale. Eu am macinat in rasnita de cafea fulgi de migdale, apoi am trecut totul prin sita, impreuna cu zaharul pudra.

Albusul de ou se bate spuma tare cu zaharul, ca pentru bezele.

Apoi incorporez amestecul de zahar pudra si migdale in spuma de albus, cu grija si cu miscari energice si cat mai putine.

Apoi cu un spritz de bucatarie sau o punga cu coltul taiat se aseaza in tava in forme rotunde si aproximativ egale (e nevoie de antrenament sa iasa egale, inca mai am de lucru 🙂 ) .

Le-am lasat sa-si intareasca crusta, cam 40-50 min, apoi le-am copt.

Nu e foarte simplu la cuptor. 100 de grade la cuptor pe gaz e mai greu sa obtii. Dar eu am avut cuptor electric si tot nu s-au dezlipit in totalitate de pe foaia de copt. Tava a doua am tinut-o la 120 de grade si s-au colorat, desi, e adevarat ca s-au desprins mult mai bine.

In ce priveste crema.. am gresit probabil caramelul. Oricat am tinut la rece nu s-a intarit, doar am reusit sa o congelez la un moment dat, obtinand o inghetata caramel, cu prea mult unt, dupa gustul meu. Chiar daca ma dau batuta doar in ce priveste crema, macarons mai fac cu siguranta, si chiar dupa reteta asta .

Sa aveti pofta!