De multa vreme nu pot sa fiu suparata. Si de as vrea, cand ma doare de 3 zile maseaua pe care nu o mai am, cand platile intarzie poate si cu saptamanile, cand imi vin noi taxe la creditele existente, cand se scumpeste intretinerea sau nu am dormit mai mult de 3 ore puse cap la cap, cand nu am vesti de la prieteni cu saptamanile, e suficient sa-l vad pe Andrei cum i se lumineaza fata cand ma vede si intinde manutele spre mine, sau vine Mara in fuga de la joaca si-mi spune in fuga “mami, te simti bine, astazi mi-a fost dor de tine”, sau ce fericire e cand dorm amandoi ca niste ingerasi, si putem in sfarsit sa ne facem de cap :d
Fericire iti aduce si o carte buna, un vin bun in compania unui om deosebit,o gura de aer curat dar si pasiune pentru ce faci in fiecare zi, satisfactia lucrului bine facut iar gandul la lucrurile bune din viata ta iti da taria sa mergi mai departe ori de cate ori iti fuge pamantul de sub picioare.
Din pacate cunosc foarte multi oameni nefericiti. Cei mai multi spun ca asta e soarta, ca ei nu pot face ceva ce poate schimba radical aceasta situatie. Dar am intalnit si oameni, care desi sufereau de boli incurabile, si in privinta asta chiar nu aveau cum sa se lupte cu destinul, si-au trait viata din plin, atata cate le-a fost data, pana la ultima picatura. Imi amintesc cu drag de tanti Ioana, bunica mea de suflet, ca sa zic asa. Nefiind bunica mea naturala, ci doar o ruda prin alianta, mi-a fost alaturi cativa ani in copilarie, si m-a uimit intotdeuna cata blandete si lumina putea sa emane o batranica, singura si bolnava, care traia numai datorita medicamentelor pe care le lua zilnic, de 5-10 ani, cine mai stie cati? Desi sotul ii murise demult iar fiica ei era departe, nu cred sa mai fi intalnit pe cineva atat de senin si implinit, fara nici o umbra de rautate, tot timpul cu o gluma, singura care avea rabdare sa joace nu mine la nesfarsit tintar ( si nu numai, asta doar imi amintesc).
De aceea mi-e greu sa-i inteleg pe cei care aleg sa traiasca o viata de nefericire.E totusi alegerea lor, nimeni nu-i poate obliga sa traiasca fericiti. Ce nu pot accepta insa e rautatea gratuita. daca tie nu ti-e bine sa nu-i fie nici altuia.Vezi un copil razand pe strada si bajbai o injuratura. In orice domeniu ai lucra iti iei maxim de importanta si oricine are treaba cu tine in vreun fel sau altul are de tras, nu gluma, sa-l inveti tu cine esti si ca nu e gluma cu tine. Iti cere cineva ajutorul vai si amar de capul lui: faci tot posibilul sa-i bagi niste bete-n roate, sa-l ajuti sa se scufunde. Ai cunostinte/prieteni fericiti in jurul tau? Ai tu grija sa le strici ziua de cate ori te vad sau afla vesti de la tine.
Si eu am avut in viata momente nefericite, dar m-am straduit sa ramana momente, nu sa-mi acopere intreaga viata.
uf..cam atat!
zambiti, va rog! 😀