Tot mai des mi se intampla sa nu inteleg nimic din ce vad. Zi de zi vad oameni verzi ca bradul cum se arunca cu capul inainte prin noianul de masini din trafic, in fata tramvaiului, si de fiecare data le tin pumnii sa scape si de data asta. Pana cand vor scapa? Macar la turniruri cand se aruncau cavalerii in lupte sperau la onoruri, sperau sa impresioneze vreo domnita. Pe cine vor sa impresioneze oamenii astia de sfideaza moartea zi de zi? Ce rost are goana asta nebuna? Cat de putin lipseste ca asta sa fie ultimul drum, printre rotile masinilor si cat de greu e sa anticipezi asta?