Zilele astea auzim tot mai des: sa fim mai buni, mai darnici, sa-i ajutam pe cei din jur in preajma sarbatorilor. Asta inseamna ca in restul timpului putem sa ne dam arama pe fata, sa fim cat de rai si mitocani putem?

Sa le dam daruri celor napastuiti acum in prag de sarbatoare, si asta ne ridica in ochii tuturor, meritam statuie, ce mai incoace si incolo. In loc sa le intindem cumva o mana de ajutor, sa-i ajutam sa se ajute singuri, le aruncam cu diferite ocazii cadouri si cu asta consideram ca am ajutat. Poate ar trebui sa ne amintim chiar cuvintele lui Isus, care spunea ca e de preferat sa inveti omul sa pescuiasca decat sa-i intinzi un cos cu peste. Nu vorbesc aici de cazurile oamenilor bolnavi, batrani, si alte categorii defavorizate. Ma refer la tineri sau oameni in putere, care ar putea sa munceasca, sa-si castige cinstit traiul, dar dintr-un motiv sau altul, sunt deviati de la drumul lor si ingroasa randurile celor ce traiesc din mila altora.

Si batranilor si bolnavilor, in loc sa le oferim conditii civilizate le dam un cozonac sau oua rosii.

Toata lumea se inghesuie in fata camerelor de luat vederi cu daruri pentru copii napastuiti, dar cine se gandeste care ar fi un ajutor real pentru acesti copii? Atatia copii nu prea ajung pe la scoala, fie nu au haine si incaltaminte, fie nu au ce manca si merg pe undeva la munca sau la cersit, fie nu au carti si caiete, fie e prea frig in scoala sau acasa, fie au frati de crescut. E prea greu sa vezi asta din lumina, de la biroul tau caldut sau din clubul de fite in care te relaxezi. Le dam o jucarie, o ciocolata de Craciun si de Paste si ne minunam si noi ce buni crestini suntem.

Ne plangem ca tiganii ne strica imaginea, dar le dam prime la nastere si ne facem ca nu vedem ca nu frecventeaza scolile, care pentru ceilalti copii devin obligatorii de la 3 ani.Nu ne intereseaza educatia, nici a lor si mai nou nici a celorlalti copii, dovada fiind nivelul la care a putut sa coboare scoala romaneasca in zilele noastre, dar nu intelegem cum creste infractionalitatea.

Avem cel mai mare brad de Craciun, dar in capitala europeana a sec 21 oamenii mai au veceul in curte si iau apa de la cismeaua de pe strada. Avem cartiere de fite care nu au canalizare si nici asfalt. Aruncam un pumn de bani pe geamul intredeschis al limuzinei in multimea de sarantoci stransi sa ceara ajutor si pentru asta avem pretentia la titluri, ba chiar sanctificari.

Iar cand vrei sa-i faci o urare unui prieten ii spui:”iti doresc un gram de noroc”. S-a rationalizat si norocul, il au unii si il dau pe cartela.

E ceva in neregula cu noi sau numai cu mine?

oricum, altceva vroiam sa va spun.

Sarbatori senine si bogatie..in suflet!