Bistro Lila

Nu stiu de unde mi se trage dar iubesc cafeaua. Nu aveam 2 ani cand m-am oparit cu ea – am pus cotul in farfurioara unor musafiri si o iarna intreaga am umblat fara maneca stanga la haine, din cauza arsurii, asta ca sa mi se fixeze definitiv cafeaua in sange 🙂 Prin clasele primare imi amintesc cum, atunci cand plecau parintii si ramaneam cu varul meu acasa, destul de rar, e drept, serveam in sufragerie, cu tavita, servetel si tot tacamul, o spuma cu un varf de ness si 3 lingurite de zahar, si ni se parea deliciul suprem. Nu mai stiu exact cand mi-a dat mama voie sa beau cafea (Mara, nu ma intreba cand o sa ai voie, inca nu m-am hotarat). Imi amintesc cu placere si de nechezol, imi amintesc ca intr-o vreme mama avea cafea verde pe care o prajea in cuptor si o amesteca cu naut, dar cum era la gust chiar nu stiu.Stiu ca bucuria alor mei, dupa revolutie, ca se gasea cafea adevarata (stiti pungile alea galbene, nu mai stiu cum se chemea cafeaua, dar circulau zvonuri ca falsificatorii vand fasole pe post de cafea) mi s-a transmis si mie si beam cu colegele (Alina) o cafea sa punem tara la cale. Cu ness-ul prietenia mi-a fost scurta – chiar daca-l gasisem pe acela care-mi placea am observat ca imi face rau (palpitatii) si am renuntat rapid, fara pareri de rau, chiar daca imi amintesc uneori de super-energizantul ness cu cola.
Citește continuarea »

Saptamana trecuta am iesit cu copiii la pizza, de 1 iunie, in Centrul Vechi.. Comandam pizza si inghetata. Nu mare ne fu mirarea cand primim foarte repede dupa ce facem comanda.. inghetata. Si cu pizza ce facem? intreb. Raspunsul: ”eu ma ocup de inghetata, de restul se ocupa colegul. Trebuia sa-mi spuneti ca aveti si pizza! Eu v-o duc la frigider dar sa stiti ca se topeste, nu va mai arata la fel!” Si sigur ca s-a topit, ca doar nici pizza nu a venit prea repede si nici noi nu eram la concursul de mancat rapid.
Ieri primiram cafeaua inaintea mancarii, si nici nu mai stiu de cate ori am patit asta. ”V-o aduc mai tarziu”, se scuza rapid. Ideea nu e ca ma deranjeaza pe masa, dar mie imi place cafeaua fierbinte, chiar daca nu face bine la riduri, si dupa masa, nu inainte.
Si totusi comanda memorabila pentru mine ramane cea de ciocolata calda, la terasa pe Unirii (slava Domnului ca s-a desfiintat!): am primit o cana de apa calda, un pliculet de cioco si o lingurita. Noroc ca n-am cerut de mancare, parca vad cum imi dadeau cutitul sa curat cartofii..

De mult am vrut sa scriu despre reclama la Jacobs. Acuma am mai mult timp (si chef de vorba), asa ca acum e momentul 😀

Stiti reclama? O tipa isi asteapta clientii intr-un magazin de antichitati, si isi toarna o cafea.
Citește continuarea »