Nu stiu de unde mi se trage dar iubesc cafeaua. Nu aveam 2 ani cand m-am oparit cu ea – am pus cotul in farfurioara unor musafiri si o iarna intreaga am umblat fara maneca stanga la haine, din cauza arsurii, asta ca sa mi se fixeze definitiv cafeaua in sange 🙂 Prin clasele primare imi amintesc cum, atunci cand plecau parintii si ramaneam cu varul meu acasa, destul de rar, e drept, serveam in sufragerie, cu tavita, servetel si tot tacamul, o spuma cu un varf de ness si 3 lingurite de zahar, si ni se parea deliciul suprem. Nu mai stiu exact cand mi-a dat mama voie sa beau cafea (Mara, nu ma intreba cand o sa ai voie, inca nu m-am hotarat). Imi amintesc cu placere si de nechezol, imi amintesc ca intr-o vreme mama avea cafea verde pe care o prajea in cuptor si o amesteca cu naut, dar cum era la gust chiar nu stiu.Stiu ca bucuria alor mei, dupa revolutie, ca se gasea cafea adevarata (stiti pungile alea galbene, nu mai stiu cum se chemea cafeaua, dar circulau zvonuri ca falsificatorii vand fasole pe post de cafea) mi s-a transmis si mie si beam cu colegele (Alina) o cafea sa punem tara la cale. Cu ness-ul prietenia mi-a fost scurta – chiar daca-l gasisem pe acela care-mi placea am observat ca imi face rau (palpitatii) si am renuntat rapid, fara pareri de rau, chiar daca imi amintesc uneori de super-energizantul ness cu cola.
Chiar daca vara nu refuz un frappe, cafeaua mea e la filtru. Sunt inebunita dupa expresso insa nu imi face bine, asa ca prefer black coffe, imi place si nici nu-mi face rau. Da, stiu, am multi prieteni care imi spun ca beau prea multa cafea, insa la tensiunea mea doctora mi-a recomandat sa o beau. E drept ca dimineata nu pot sa functionez pana nu-mi beau cafeaua si nu am gasit motive reale pentru a renunta la cafea. Savurez uneori specialitati, cu spuma, cu frisca, cu lapte, dar ma tem de extra-caloriile care ar putea sa-mi devina obisnuinta si ma opresc la cea neagra. Si da, e adevarat, am incercat candva si celebra tigara la cafea dar slava Domnului am reusit sa ma las cand mi-am propus.
Inteleg ca sunt oameni carora nu le place cafeaua, pana la urma e chestiune de gust. La fel cum inteleg foarte bine sa nu ai voie sa bei, pe motive medicale. Inteleg foarte bine si persoanele care beau asa, de moft, dar tare amuzante mi se par persoanele care recunosc ca nu beau/nu le place, dar sunt promoveaza cafea sau cafetiere. Din punctul meu de vedere ar trebui sa existe un echivalent al somelierului in materie de cafea, sa-ti povesteasca de fieacare soi in parte, cum si cat de prajit, cum e mai bine sa o prepari si asa mai departe. De atatea ori am fost dezamagita incercand sorturi noi, care erau atat de aromate si placute ca boabe sau macinate, dar dupa preparare deveneau aproape imposibil de baut. Asa cum nu inteleg ce se intampla cu unele filtre, si nu dintre cele mai ieftine, in care cafeaua capata un gust si un miros neplacut de plastic topit.
Mi-ar placea tare mult sa vad campanii in sensul asta, si pentru educarea publicului si pentru pasionatii de cafea.
Va las cu o poza din cafeneaua mea preferata, undeva in Sitonia 🙂
Sursa foto
