Cartea am citit-o cu cateva luni in urma dar nu am apucat sa povestesc desprea ea. De curand am vazut si filmul, doar o parte din el, si mi-am reamintit povestea. Cartea este mult mai aproape de sufletul meu decat Educatie Sentimentala, de ex, pe care cu greu am reusit sa o termin, dupa ce am abandonat-o de multe ori.
Zola descrie foarte bine situatia femeii in Parisul dinainte de 1900. Gervaise, in ciuda tuturor, era o femeie puternica, chiar daca viciul – alcoolul o invinge pana la final. O simpla spalatoreasa, parasita de barbat, cu 2 copii cam de scoala, resuseste sa ia viata de la capat, fara o lescaie sau un acoperis deasupra capului, se recasatoreste, si toate indicau ca noul sot o va ajuta sa invinga viata. Un accident nefericit si sotul nu mai poate lucra. Fostul sot, un coate goale care traia pe spinarea cui ccadea in capcana, se intoarce si-i imbrobodeste pe toti sa-l tina la ei, ba chiar sa-si ia si rolul de amant al fostei nevaste, sub privirile incetosate de alcool ale actualului sot. Desi reuseste singura sa-si deschida propria spalatorie, sa aiba angajati, insa sotul si amantul reusesc sa i-o falimenteze, tocand toti banii pe chefuri si alungand clientela. In final, Gervaise, o femeie mandra si frumoasa in tinerete, sfarseste ca o alcoolica prin santuri.
Tragism, realism, naturalusm,inca o carte pe care n-o sa regretati daca o cititi!