Am vazut de curand la Oprah o familie, in jur de 60-70 de ani, care nu se mai puteau misca prin casa din cauza obiectelor adunate de-a lungul timpului. Desi aveau o casa mare, petreceau foarte putin timp in casa, pentru ca nu prea aveau pe unde, efectiv. Sufereau din cauza asta, nu puteau sa se vada cu lumea, decat in oras, nu-si puteau invita copiii si nepotii pentru ca nu aveau unde, desi aveau casa.

Problema in mare era a ei, desi se poate spune ca si el avea o parte de vina, neoprind-o in nici un fel.Cumparau lucruri inutile, cadouri pe care nu le foloseau niciodata, inutilitati care ar fi putut sa le fie de folos candva, si incet incet acoperisera si televizorul. Pe moment m-a amuzat intrebarea lui Oprah, adresata sotului: nici cand nu s-a mai vazut televizorul nu ai intervenit? Pe urma mi-am dat seama mai bine de gravitatea situatiei. Oamenii astia nu puteau sa traiasca din cauza lucrurilor adunate.

Aproape ca m-am speriat. Maine golesc debaralele, am destule lucruri inutile acolo.