Am citit cu placere si emotie fragmentele din interviul cu Cella Serghi din Jurnalul. Panza de paianjen, alaturi de La Medeleni, mi-au bucurat adolescenta si le-am recitit iar si iar, ca si pe Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu. Emotia se datoreaza, probabil, acelei perioade din viata mea care nu mai pare asa indepartata, in timp
Chiar nu stiam nimic despre viata Cellei Serghi, desi imi place de fiecare data, dupa ce citesc o carte, sa aflu si cate ceva despre viata scriitorului, nu neaparat din inclinatia spre tabloid, ci pentru ca ma intereseaza sa stiu ce experiente a avut omul acela ca punct de plecare pentru cartile sale. M-am amuzat putin citind ca Cella Serghi nu se lasa fotografiata, pentru ca dorea sa ramana in istoria literaturii cu imaginea ei din tinerete. Este o nota de cochetarie feminina la care ar trebui sa avem dreptul toate, daca ne dorim.

Astept sa pot comanda cartile de la Jurnalul prin SMS, pentru ca am obosit sa fugaresc toate chioscurile de ziare poate poate prind ceva. Inteleg ca pe la sfarsitul lunii va fi posibil.

Similare:  Peter Mayle vs. Stephen Clarke - atat de diferiti si totusi cu o mare pasiune comuna: Franta
taguri, , , , ,

Leave a Reply









Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.