Desi a inceput scoala de 2 saptamani am cam fost scutita de teme. Mara isi face temele la after scool, cu doamna invatatoare, care are o nemarginita rabdare si cunoaste nenumarate trucuri de captat atentia prichindeilor. Dar iata ca o zi cu indigestie si probleme stomacale o retine acasa pe scolarita, si, evident, avem teme de recuperat. Foarte greu in cazul nostru, chiar daca am avut un weekend la dispozitie, pentru ca noi avem timp total limitat, mai exact ora de somn a lui Andrei.
Cum sambata Andrei nu a vrut sa doarma iata ca ne ramane doar duminica. Zis si facut, ne apucam.
Ca o mamica incepatoare in ale temelor, asta e prima noastra tema impreuna (am mai avut noi niste teme la gradi, dar asta e prima de scoala), vin eu cu ideea “geniala” sa scriem intai pe un maculator, sa se mai obisnuiasca mana. La inceput toate bune si frumoase. A incercat si stiloul meu si inca unul, aproape ca a umplut 3 randuri de “carlig ascutit” in joaca, scris frumusel, corect.
La trecerea pe caietul de teme insa mana era deja obosita. Primul rand scris cu greu, pauze dupa fiecare rand, enspe motive de distras atentia.
Ideea nu e ca tema nu a fost facuta bine. Per total a iesit bine, ne-am dezvatat si de pic pe care il urasc si care a tentat-o pe Mara foarte tare ca a vazut la colegi si care strica 2 pagini fata/verso cand e folosit, insa am obosit-o inutil inainte sa ne apucam de treaba.
Mi-am amintit si de temele mele din clasa intai, de bataia pe care mi-o amintea mama dupa ani si ani pe care am luat-o ca nu intelegeam cum trebuie multimile, de bataile pe care le iau multi copii la teme pentru ca ii lasa nervii pe adulti, si m-am intristat dar m-am bucurat foarte tare cand mi-a spus Mara, dupa ce initial i-a venit sa planga de ciuda ca i-am atras atentia ca a scris cam multe strambe pe un singur rand: “Tu nu vezi ca ma straduiesc foarte mult? Fac tot de pot.” Sunt linistita pentru ca stiu ca se straduieste cat de mult poate. Si stiu ca poate foarte mult.
P.S. Citesc ca si Cristina a facut teme cu scolari 🙂
Deschide discutia
Crisia a comentat...
Noi avem de la mami strict interzis la pic. In principiu…. Acum daca scrie din greseala Pinocchio cu p mic, ce era sa fac? Lasa, corectam la sfarsit. Numai ca la sfarsit apare nenitu (Marius) pe usa. Corectez cu picul, las sa se usuce si Andreea mea scrie cu celalalt capat de la pic, care nu se mai sterge, tot cu litera mica!
Sa stii ca-mi place sa fac teme cu ea si ei si mai si, pentru ca, spre deosebire de mami, care mai pierde rabdarea, eu nu o cert cu zgomot. Doar “ii bat obrazul” subtirel asa, din vorbe, iar ea, care-i o maestra a aluziilor fine, se prinde imediat. Am izbutit in acest mirific fel sa lasam Hannah Montana si sa citim restul de jumatate din Dalmatieni. Au fisa de lectura de dus la doamna saptamanal.
lila a comentat...
Si mie imi place sa facem teme impreuna, din pacate Andrei nu prea ne da voie si am apelat la o solutie de compromis deocamdata. Nu am de ce ma plange, si pentru mine e mai usor, e si ea foarte incantata si de scoala, si de d-na invatatoare, si de colegi/prietenii ei, se joaca si face lectii de drag, cel putin deocamdata. Si ne raman si noua destule, cum ar fi in principal cititul, care a fost, bineinteles, o prima dezamagire de-a mea.
Stie sa citeasca poate de mai bine de un an de zile.A fost foarte fericita cand a reusit sa citeasca singura fraze si chiar povesti (scurte) intregi.Nu am fortat-o in vreun fel, ea singura m-a intrabat literele pana le-a invatat pe toate si a invatat tot singura sa le scrie de tipar. Din pacate la un moment dat interesul pentru citit a scazut, e mai usor cu “citeste-mi tu, te rog”. La inceput eram tentata sa refuz dar imediat am constatat ca refuzul meu nu o impingea deloc spre citit, insista ce insista sa citesc eu apoi trecea la joaca.
Cu reinceperea scolii reincepem si insistentele pentru citit, perseverenta e baza.
Principalul “dusman” e televizorul, pe care deocamdata reusim sa-l limitam foarte mult. La calculator are voie si timp destul de rar, si atunci la jocuri Piticlick sau cautam impreuna un joc potrivit. Si Andrei, de obicei, vrea sa “citeasca” exact din cartea pe care o are Mara, chiar daca ar fi si identica cu a lui. Dar nu ne lasam 🙂