Redau, din memorie, o intamplare din Fii un bun parinte! Marshall Rosenberg:

Un baiat de 12 ani merge pentru prima oara la o scoala de stat. Tatal, autorul cartii, il intreaba cum a fost in prima zi. Copilul povesteste: cum am intrat in clasa m-a intampinat un profesor care a exclamat: vai, ce fetita avem aici! (baiatul avea parul pana la umeri). Si, cum ai reactionat? il intreaba tatal sau. Pai, m-am gandit asa cum m-ai invatat tu.Cand oamenii imi vorbesc asa incerc sa inteleg ce simt si ce au nevoie fara sa-i judec.Sa aud doar sentimentele si nevoile. M-am gandit cat de frustrat trebuie sa fie si m-am uitat mai bine la el. Era chel. Chiar mi-a parut rau de el..

Traim vremuri urate. Cred ca sunt putini cei care se simt confortabil cu ce se intampla in tara si in lume in zilele noastre: tribunalele judeca la teve, comunistii castiga alegerile, cutremure in Italia, revolte de strada prin tarile civilizate, sa nu mai vorbim de criza mondiala care te gaseste si-n gaura de sarpe. Daca as sta sa-mi plang de mila despre cum ma afecteaza toate astea mi-as scoate singura peri albi. Asa ca mai bine sa luam partea buna a lucrurilor. Pentru ca intotdeauna exista si o parte buna, tine de noi daca vrem sa o vedem sau nu.
Citește continuarea »