Bistro Lila » parinti

Negocieri cu copiii

liladoarea — Thu, 19 Jan 2012 13:22:55 +0000

-Mami, pot sa-mi fac petrecerea de ziua mea la X ( unde si-a serbat ziua o colega si a costat de 4 ori mai mult decat petrecerea oricarui alt coleg din clasa)?

-Da, Mara, daca asa vrei tu. Dar daca as avea o propunere pentru tine, mai interesanta?

-Spune-mi, spune-mi repede!

-Nu vrei sa o serbam la fel ca ceilalti colegi ai tai, iar diferenta de bani o folosim pentru o vacanta. De exemplu in Franta?

-Super super. Cand plecam in vacanta? Daca e nevoie eu nu mai vreau petrecere, vreau in vacanta!

-Nu e nevoie. Trebuie sa ai petrecere, ca toti copiii. SI facem planuri de vacanta din timp

Lasam copiii sa invete?

liladoarea — Tue, 15 Nov 2011 12:07:20 +0000

In ultima vreme descopar noi metode de atragere a interesului elevilor catre lectii. Prima a fost la o doamna profesoara care pregateste copii pentru concursul Arhimede. Copiii care indeplineau anumite teme intr-un anumit timp primeau hartii imprimate cu edu.dolar sau chiar imaginea lui Einstein. Copiii erau foarte bucurosi si se concurau care sa primeasca mai multe. Nici vorba sa se planga de problemele destul de grele cu care se luptau. S-au plans mai tarziu, acasa, dar a doua zi la ora s-au concurat iar pentru un Einstein. Sincer, m-am bucurat foarte mult.

Ieri vine Mara trista de la scoala. ”Stii, la engleza d-na profesoara a zis ca da cartonase celor care raspund cel mai bine, eu am raspuns dar nu am primit.” Bine, asta inseamna ca altii au raspuns mai bine decat tine, data viitoare trebuie sa stii mai bine. Si asa s-a apucat de teme, sa stie mai mult. Astazi la scoala o bunica revoltata: “Am fost sa vorbesc cu d-na de engleza. Baiatul meu (nepotul) stie cel mai bine la engleza si lui nu i-a dat cartonase.Nu se poate asa ceva! L-am retras si de la Cangurasul pentru asta. Sa se duca doamna la concurs cu cine vrea!” ‘Sincer m-a intristat foarte tare. Desi in clasa a 3 a copiii sunt deja la a 3 a profesoara de engleza si in sfarsit au intalnit o profesoara care ii stimuleaza sa invete. Vom intelege vreodata ca subminarea autoritatii profesorului nu va aduce niciodata beneficii copiilor nostri? De asta e profesor la clasa, sa stabileasca el nivelul cunostintelor elevilor in general si in fiecare moment. Sa ma duc eu ca parinte sa sustin ca al meu copil stie cel mai bine din clasa si el merita cele mai mari note si stimulente e dovada de orice dar numai de maturitate nu. Copiii nostri au nevoie de evaluare corecta in primul rand. D-na profesoara a venit la scoala cu 5 seturi de cartonase, primite la cumparaturile personale. Copiii sunt inebuniti sa le colectioneze si s-au straduit sa rezolve totul ca sa le primeasca. Dar doamna a avut doar 5, deci nu putea fi toata lumea multumita. D-na profesoara are dreptul sa stabileasca singura cine a indeplinit cel mai bine cerintele si primeste cartonasele respective. Rolul acestei actiuni a fost stimularea copiilor, incurajarea lor sa se concureze, sa vrea sa stie mai mult ca sa fie cei mai buni, nu in sensul in care sa vina parintii sa vorbeasca cu doamna sa primim noi premiile. Iar amenintarea cu retrasul de la consurs e un fel de supararea vacarului pe sat. O las si o incurajez sa mearga la concursuri pentru ea, sa se obisnuiasca cu competitia, sa vada la ce nivel e si sa-si doreasca mai mult, nu ca sa-i fac pe plac profesorului. De ce nu intelegem ca cele mai multe actiuni ale noastre ii ranesc in primul rand pe copiii nostri, nu pe profesori sau pe alte persoane pe care nu le inghitim noi?

Atatea imi aud urechile la intalnirile cu parintii/bunicii! Credeam ca aceea cu “‘ ce sa invete la pregatire la mate pentru concursul Arhimede? Fiica’ mea stie toata matematica, poate sa o invete daca vrea. Si romana si mate, ca a facut limbi straine” e cea mai tare, dar pe zi ce trece aud alte perle de genul asta, care ma intristeaza foarte tare.

Frati si surori

liladoarea — Thu, 13 Oct 2011 12:15:10 +0000

Citind aici despre avantajele de a fi singur la parinti mi-am reamintit cat de mult mi-am dorit eu frati sau surori, nu neaparat la plural, dar sa existe. Generatia crescuta cu cheia de gat, eram sociabila si aveam cu cine ma juca in spatele blocului dar fiecare se retragea acasa sa se joace cu fratii si surorile lui, la un moment dat. O vreme m-au acceptat verii in grupul lor de joaca, asta pana am crescut si diferenta de varsta incepea sa conteze, dar si asa vacantele erau crunte – toti copiii mergeau la bunici si cat era vara de mare colindam singura terenul din spatele blocului. E drept ca mergeam in tabere dar erau atat de scurte..

Cam pe atunci am luat hotararea sa nu care cumva sa am un singur copil. Si iata ca mi-a iesit. Sigur ca relatiile dintre frati nu sunt toatdeauna line (eu vorbesc in necunostinta de cauza, doar din ce am vazut la altii), dar sunt cu siguranta speciale. Poate ca la noi nu s-a pus problema de bani la maniera nu pot sa va iau, ca sunteti doi, dar eu as fi preferat situatia asta.

Multa vreme mi s-a spus ca prietenii pot suplini lipsa fratilor. Am pierdut, de-a lungul vremii, prieteni foarte dragi, din motive mai mult sau mai putin intemeiate. Ma gandesc ca, daca am fi fost frati, mai devreme sau mai tarziu am fi gasit puterea sa ne mai gandim, sa mai cedam unul sau altul, ca sa nu ne despartim definitiv. Poate e doar o iluzie dar imi place sa cred asta.

De cand am doi copii insa ma ingrozesc de cate ori aud tot soiul de prejudecati populare care-mi ajung intr-un fel sau altul la urechi. Ba ca primul nascut e mai special, ba ca baiatul e mai special, ba sa am grija sa le cumpar lucruri in mod egal si cate si mai cate. Nu pot sa inteleg si pace cum sa faci asa diferente intre copiii tai, singurele diferente pe care le inteleg sunt cele legate de varsta, de particularitatile si necesitatile fiecarei varste in parte. Cu toatea astea stiu destui parinti care fac diferente majore intre copii, defavorizandu-i pe unii din capul locului, de fiecare data. Grea e meseria de parinte, chiar daca e foarte frumoasa, si cel mai greu e sa intelegi ca esti singurul responabil pentru asta.

Cred ca cei care au frati sunt avantajati, au o binecuvantare in plus Va simtiti asa?

Unde parcam cand mergem la scoala?

liladoarea — Wed, 12 Oct 2011 10:39:47 +0000

In fiecare dimineata in care mergem la scoala acelasi tablou: pe straduta din fata scolii, cam 20 de metri sa zicem, copiii alearga ca potarnichile spre scoala, incercand sa se fereasca de SUV-uri impozante care nu pot opri decat fix in poarta scolii. Ce handicap urias iti ofera un SUV, de nu poti merge nici un pas pe jos, nici tu nici copilul tau, si trebuie musai sa cobori din masina in curtea scolii deja! Cata limitare in miscare si gandire! Slava Domnului ca poarta scolii e zdravan infipta in ciment si ar fi mai greu sa o doboare, ca ar merge probabil pana la intrarea in scoala, sa nu cumva sa sufle vreun vanticel spre ei, sa-i doboare din picioare mititeii de ei. Drept pentru care orice alti parinti, fara SUV-uri, cu masini sau nu, nu conteaza, atata vreme cat pot parca la o distanta cat de cat decenta, sa nu puna copiii in pericol, trebuie sa mearga cu copiii de mana pana cand intra pe poarta scolii, nici un pas mai putin, ca sa fie siguri ca nu-i aduna de pe sub rotile vreunei doamne (trebuie sa recunosc ca sunt mai mult femei) care se teme de adierea de toamna, iarna, primavara sau vara, pentru ca astea se intampla indiferent de vreme si de starea ei.

Despre tehnica prin care ne inghesuim sa ne luam copiii de la scoala voi povesti alta data.

Profesorii astia

liladoarea — Fri, 30 Sep 2011 08:18:28 +0000

Zilele trecute, cand televizorul turuia intr-una fara sa-l bage nimeni in seama, imi trece pe la urechi un subiect. O eleva e ramas repetenta pentru ca nu a fost la nici o ora de educatie fizica din anul respectiv. Asa, si care e stirea? Nu e ceva normal in situatia data? Nu, nene, un grup de atotstiutori se revolta instant: ”e un abuz al profesorului de sport, cum asa, sa ramai repetent pentru educatie fizica. Trebuia studiata si situatia la celelalte materii, bla bla.” Ba mai mult, vine chiar televiziunea sa o intervieveze pe defavorizata, care ne spune ca nu putea sa vina la scoala pentru ca era indragostita. Hai sa le facem statui copiilor astia, sa fie un exemplu si pentru altii. Hai sa desfiintam profesorii pe toate caile, sa nu mai aiba dreptul la nici o decizie. Daca e profesor de sport sa stea in banca lui, nu? Ce daca exista un regulament, il interpretam dupa cum ne avantajeaza. Si ne mai miram de situatia din educatie, dar noi nu facem decat sa aruncam cu noroi cat de tare putem.

Vad atat de des parinti care spun copiilor lor – foarte mult va cere invatatoarea, ce va da exercitii asa grele?, noi nu faceam asa ceva la varsta ta la scoala si multe altele pe acelasi ton – si se plang tot timpul ca odraslele lor nu vor sa face teme si foarte greu ii conving sa lucreze cat de cat. E atat de complicat sa intelegi ca denigrarea profesorului in fata copilului e drumul clar care necolaborare?

Nu cred sa existe printre noi cineva care sa nu fi apreciat macar un profesor in viata lui, ca toti am trecut printr-o scoala sau mai multe. Cat de des ati auzit de oameni din astia, care ne-au ajutat pe noi sa ajungem oameni? Am intalnit foarte multi care se bat cu pumnul in piept: eu sunt cine sunt pentru ca eu singur am muncit pentru asta, singur am ajuns aici. Foarte greu sa recunosti ca inveti toata viata de la cei de langa tine, cu voia sau fara voia ta. Chiar nu putem avea un moment de sinceritate niciodata in viata? Nici macar cu noi insine? Ne putem privi in oglinda?

De ce e atat de greu sa intelegem cat rau face denigrarea, de cele mai multe ori nemeritata, a oricui si mai ales a profesorilor? Copii astia pe care ii aratam cu degetul – generatia care nu ia bacul – au ajuns aici datorita noua, datorita nonvalorilor pe care le promovam, scaunelor caldute in care ne ascundem si aratam cu degetul, dar nu ne sfiim sa dam o spaga ba la doctor, ba o pila pentru una alta, o atentie pentru sefu’ , inchidem ochii cand trebuie dar in rest suntem foarte slobozi la gura. Cum i-am mai invata noi pe toti ce si cum sa faca!

Cursuri de joaca pentru copii

liladoarea — Thu, 01 Sep 2011 17:14:59 +0000

Cursurile extrascolare sunt un subiect controversat printre parinti. Ca-n orice domeniu cei ce sustin extremele sunt ferm convinsi ca detin adevarul absolut: unii le refuza in totalitate, sa nu streseze si oboseasca micutii, altii isi inscriu micutii la toate cursurile posibile de nu are timp saracul copil nici sa doarma suficient.
Copiii nostri au multa energie de consumat, multe lucruri de descoperit prin joaca si de cele mai multe ori programul nostru nu ne permite sa ne jucam cu ei atat cat ar fi nevoie, sa practicam un sport impreuna si multe altele asemenea. Sigur ca daca posibilitatile sunt reduse ne multumim sa-i stim in primul rand in siguranta si restul cum s-o putea. Dar cand oamenii nu se descurca foarte greu e trist sa vezi cu cate prejudecati vin cand e vorba de cursurile pentru copii. “De ce sa o duci la dans, vrei sa o pregatesti de pe acum pentru dansul la bara?” – m-a apostrofat de curand o bunica ce are grija de nepotelul ei, la scoala si in timpul liber. Recunosc, m-am blocat. M-as fi asteptat la raspunsul asta cu ani in urma, poate 15-20, si nu in Bucuresti. A fost ca un dus rece, poate pierdusem contactul cu realitatea.
Cred ca e foarte bine pentru copii sa practice un sport,ca sa se dezvolte armonios si sa-si consume energia, si, daca nu se poate, macar dans si/sau karate. Sigur, daca sunt si ei de acord, departe de mine ideea de a-i duce cu forta, sunt sigura ca se poate gasi ceva in acest sens pentru orice copil. Mara a facut dans si karate la gradi, in continuare isi manifesta interesul pentru dans si daca reusesc sa ii gasesc undeva sa se incadreze in programul nostru si sa ne placa o voi duce cu drag, incercand sa-mi sterg din minte ce mi-a spus bunica respectiva.
Va spuneam ca Mara a tot fost la ateliere/cursuri de teatru sau arta dramatica pentru copii, la Ion Creanga, Calea Victoriei, la afterschool si acum la itsybitsy.ro . Departe de mine ideea de a-i baga pe gat actoria. Vreau sa o ajut sa descopere cat mai multe ca sa aleaga singura in cunostinta de cauza, insa nu din acest motiv merge la astfel de ateliere. Imi place cum se joaca, se implica si se dezvolta in asftel de situatii. Invata jocuri amuzante, face tot soiul de exercitii de dictie, de memorie (unele le mai jucam si acasa, evident, sunt niste idei de joaca foarte bune) , isi foloseste imaginatia din plin si imi place cum creste astfel. Scapa de timiditate, invata sa se exprime mai usor, isi face multi prieteni. Nici vorba sa o oboseasca, sa o epuizeze si sa o streseze cumva. Iar frecventa a fost in general o data pe saptamana, doar cele de acum sunt zilnice, pana incepe scoala.
Nu pot sa nu mentionez si atelierele din Tara lui Andrei, de Fun Science si exporarea padurii, de care copiii au fost fascinati si au sorbit fiecare cuvant, atat al Savantelor Trasnite cat si al baietilor de la outdoor. Cu siguranta le-a placut si e timp castigat timpul petrecut impreuna.
Mai nou va trebui sa ne pregatim si la engleza, dat fiind testul de la sfarsit de clasa a 4 a care ne asteapta. Vom vedea cum rezolvam si problema asta, deocamdata suntem in cautari.
Este esential sa nu obosim copiii de aceea programul ramane foarte aerist. Dar trebuie sa le gasim noi si noi preocupari, eventual sa le alimentam pe cele care exista si merita incurajate. Copiii au nevoie de astfel de activitati sa ii ajute sa screasca, sa se descopere, sa descopere lumea si altfel decat ii putem invata noi. Nu-i obosim daca le lasam si timp liber si daca nu-i ducem cu forta la activitati care nu le plac. Tocmai vorbeam cu o mamica foarte convinsa ca a procedat excelent cand, in clasa intai, a intrerupt si pianul, si dansul, si orice activitati extrascolare, ca sa nu oboseasca fetita, o fetita plina de energie pe care am cunoscut-o nu demult si care avea nevoie evidenta de a-si consuma energia cumva.”Are timp sa se zbantuie cand va fi mare, acum burta pe carte”- mi s-a spus.
Sunt multe de spus, fiecare procedeaza cum considera, dar poate e bine sa cunoastem putin un lucru inainte sa-l excludem din start.

Teme de vacanta

liladoarea — Mon, 18 Jul 2011 08:15:46 +0000

M-am hotarat sa scriu despre subiectul asta care-mi va atrage multi dusmani si in nici un caz nu-mi va creste traficul pe blog. Atat de des ma lovesc de oameni care se plang din cauza temelor, atat din timpul scolii dar mai ales acum, in vacanta! Sunt de acord ca unii exagereaza – sute de probleme si exercitii, culegeri intregi, etc- dar cazurile astea sunt izolate si nu de asta vorbesc acum. Acum ma refer in special la copiii din ciclul primar in special si la nevoia de exercitiu. In trei luni de vacanta se uita fenomenal de mult. Memoria ne poate juca feste, actineaza si ea ca un muschi care, daca nu e folosit, se atrofiaza. Scrisul, cititul, socotitul, trebuie neaparat exersate sau ne trezim la sfarsitul vacantei cu mari lacune. Multi zic: eu nu-l fortez sa citeasca, trebuie sa citeasca de placere. Placerea asta se cultiva, nu e ceva cu care te nasti. Citind vei gasi si carti care sa te fascineze, trebuie doar sa le descoperi.
Sigur ca un copil nu va face decat in cazuri exceptionale teme cu aceeasi bucurie cu care sare in bazin dar tocmai de aceea are nevoie de noi sa-l sustinem, sa-l incurajam sa-si planifice bine timpul astfel incat sa-i ramana o mare parte pentru joaca dar sa reuseasca sa-si indeplineasca temele cu succes. Nu sunt de acord nici cu cei care-i incurajeaza sa faca toate temele de la inceputul vacantei, obosindu-i excesiv pe copii, ca sa le ramana pe urma timp numai pentru ei. E placut sa ramai cu timp numai pentru tine dar se pierde esenta. Scopul temei e sa-si aminteasca periodic notiuni, pentru fixare, nu numai in prima saptamana de vacanta. Si oboseala acumulata de la un efort atat de mare in nici un caz nu-l ajuta, ba, din contra, ii alunga si mai mult avantul de a face teme.
De cele mai multe ori parintii transmit, voluntar sau nu, neplacerea pe care o resimteau si ei candva cand faceau teme. Multi parinti nu realizeaza cat de usor submineaza autoritatea profesorului care a dat copilului temele respective. Cateva remarci negative sunt suficiente ca sa nu-si mai doreasca sa le faca.
Sunt de parere ca e de datoria noastra, a parintilor, sa-i ajutam sa inteleaga ca temele sunt aliatul si nu dusmanul lor. Trebuie sa incetam sa consideram ca profesorii poarta toata responsabilitatea si sa-i ajutam prin orice metode. Exista o paleta larga de carti prin librarii cu teme amuzante de vacanta, in special pentru clasele mici, ca aici am studiat oferta, pe care copiii le rezolva in joaca, fara sa realizeze ca rezolva teme. Putem folosi si recompensele, dar cu masura.
Am citit un material interesant pe tema asta si aici!

Indignare cu parinti. Fumatori

liladoarea — Mon, 30 May 2011 06:53:55 +0000

M-am saturat sa tot aud fumatori revoltati ca se interzice fumatul in diferite locuri. Cred ca e frustrant pentru ei, am fumat si eu, din pacate, cativa ani, acum insa o categorie aparte de fumatori ma deranjeaza. M-am saturat pana peste cap ca oricunde ma duc cu copiii sa fiu nevoita sa plec din cauza nesimtirii unora care, in timp ce-si asteapta odraslele isi baga tigarile sub nasul copiilor mei. Si nici vorba de restaurante sau alte locuri de care ai zice ca sunt pentru adulti. Nu. E vorba doar de locurile de joaca pentru copii, si cel mai recent, un spectacol de teatru de marionete pe strada, ieri, in Cismigiul copiilor. Aglomeratie mare, abia am gasit in loc langa scena, nu in fata, nebunie de copii si brusc o vad pe Mara ca vine tinandu-se de nas. Cand ma uit cu atentie o mamica “draguta” isi ferea odrasla, tinand tigara in spate, in fata copilului meu.

De cand am copii am renuntat sa merg in multe locuri, pe motiv de fum de tigara. Dar chiar sa plecam si din spatiile pentru copii pentru ca nu rezista parintii fara tigara chiar ca nu mai inghit. Poate ar fi cazul sa apere cineva si drepturile copiilor impotriva fumatorilor. Si in cadru organizat, pentru ca eu singura nu ma simt in stare sa-l iau de guler pe fiecare. Sau asa ar trebui?

Pozele sunt de ieri din parc, fara tutun , ca nu merita nici macar poza.

cismigiul copiilor

Corabia piratilor

fun science

gasca magellan

Interzicerea nu e solutia

liladoarea — Wed, 25 May 2011 07:05:21 +0000

Am vazut si eu ieri, intamplator, la realitatea, psihologul care scotea solutii din joben: interziceti facebookul la adolescenti. Ce simplu e pentru unii!

Interzicerea nu e niciodata o solutie! Nu asa abstracta, e interzis si gata. Bine ca n-a propus sa-i tinem incuiati sub cheie ca sa fim siguri ca nu fug.

Sub povara vremurilor de cele mai multe ori pierdem din vedere comunicarea cu copiii nostri. Nu ne e deloc usor cu grijile de zi cu zi dar pe lista noastra de prioritati sunt, in general, lucrurile materiale. Suntem tare mandri cand le oferim cel mai nou model de Ipfone sau ca ai nostri sunt imbracati numai de firma. Ca o paranteza, am vazut copii de 8 ani incurajati sa aiba telefon mai bun decat al invatatoarei. Cu toate astea nu acceptam in ruptul capului ca ne indepartam de copii si ca pe zi ce trece ii cunoastem mai putin. Ramanem blocati pe formularea : copilul meu nu minte (o aud chiar de la parinti de copii de 3 ani) si tot ce se poate intampla pe parcurs ne socheaza si cu siguranta nu depinde de noi.

Internetul e cu siguranta unul din avantajele vremurilor in care traim, asta daca stii sa-l folosesti. Copilul trebuie indrumat , trebuie sa stie ce pericole il pandesc si cum se poate feri de ele. E greu sa-l indrumi mai ales cand tu n-ai idee cu ce se mananca asta. E de datoria noastra, ca parinti, sa ne luptam sa le oferim modele. Nu e deloc usor, in timp ce modelele pe care la au printre ei, in fiecare zi, sunt in totala contradictie cu idealurile noastre. Dar asta nu ne da dreptul sa renuntam la lupta. Adolescenta e o perioada dificila dar , slava Domnului, copiii nu se nasc adolescenti, avem ceva timp sa ne pregatim pana la adolescenta.

Iar problema ramane: Cine sa-i indrume pe internet? Scoala? Prea putin. Parintii – cei mai multi nu stiu, n-au timp, nu considera ca e important. Dar pestii pot pandi foarte bine si la iesirea din scoala sau pe strada. Sigur ca pe internet ii pot astepta o gramada de pericole pe copii. Dar noi trebuie sa fim langa ei , cel mai bine e sa descopere impreuna cu noi . Exista informatii pentru asta, trebuie doar sa le cautam. Revenim la vechea discutie, e nevoie de mai mult timp, timp de calitate pentru copiii nostri.

Party pentru copii – unde?

liladoarea — Thu, 12 May 2011 14:21:13 +0000

Daca pana acum petrecerile la care erau invitati copiii se reduceau la Mc iata ca intr-o saptamana am ajuns deja in alte 2 locatii: Casa Latina si Mayateka.

Desi nu sunt deloc un fan Mc am lasat copiii sa mearga la petreceri acolo si nu pentru mancare. Toti colegii de clasa au sarbatorit acolo si nu am vrut sa se simta exclusa. In afara de asta, copiilor le place acolo atmosfera, karaoke si jocurile la care sunt antrenati pe parcursul petrecerii. Iar faptul ca fiecare primeste o jucarie, nu doar sarbatoritul, ii atrage si mai mult. Am discutat despre mancare, stie ca trebuie sa mancam foarte rar fast-food si nu avem probleme pe tema asta.

Si la Casa Latina le-a placut. Spatiu mare de joaca, de sarit, de zbenguit, wii si play-station. La inceput am crezut ca va fi neplacut pentru ei sa astepte la rand la jocuri dar nu le-a trebuit foarte mult sa se joace fiecare si sa revina la sarit pe trambulina sau tobogan. Ar fi fost bine sa fie si ceva muzica pentru copii, sa danseze putin. Dar daca tot zic de muzica trebuie sa amintesc ca ar trebui sa avem mai multa atentie in alegerea play-listului pentru copii. Si la Mayateka mamica sarbatoritei mi-a povestit ca a trebuit sa atraga atentia organizatorilor sa schimbe muzica ca se tot auzea ceva de gen: “sa bem pana la ziua” sau ceva cu “puscarie”. Copiii inca nu au remarcat, lor nu prea le spune nimic asa ceva inca dar cum noi nu ascultam acasa nici la petreceri nu ni se pare normal sa asculte copiii nostri. Nici la Mc nu am fost foarte incantata de playlist, cu siguranta data viitoare voi cere playlistul inainte

In rest foarte frumos si la discoteca (mami, te rog sa ma lasi, n-am mai fost niciodata la discoteca ), s-au zbantuit, s-au distrat, au avut surprize, pizza, tort, confetii, tot tacamul.

Suntem constransi in primul rand, cand cautam un loc pentru petrecerea copiilor, sa alegem in zona noastra, pentru ca nu vor veni dupa noi copiii prin tot orasul, oricat de bine si frumos ar fi acolo. Descoperim ca oferta e pe zi ce trece mai variata, si asta e un lucru foarte bun.

Ce astfel de locuri cunoasteti/indragiti?