Intotdeauna in prag de sarbatori (Paste, Craciun, 1 iunie, 1 decembrie si altele) tot mai multi oameni se mobilizeaza sa stranga donatii pentru cei necajiti – copii, batrani, bolnavi. Ideea nu e rea insa chiar ajuta? Stiu ca imi voi pune multa lume in cap dar chiar ii ajutam? Ma refer in special la copii, pentru ca tot vine 1 iunie si multa lume se mobilizeaza sa stranga jucarii pentru copii. Foarte frumos dar ce-ar fi sa incercam totusi sa facem ceva care sa-i ajute cu adevarat? De ce spun asta? Ma gandesc in primul rand la copii cum sunt cei despre care ne-au povestit bloggerii care au fost cu Unicef azi prin Faurei, Tudor Vladimirescu si altele asemenea. Copiii astia care locuiesc in case de pamant, fara apa, curent electric, care sunt trimisi la scoala doar sa-si ia alocatia si care sunt pusi la munca de mici. Copii care au calculatoare la scoala dar nu au apa si oricum nu pot sa ajunga pe la scoala. Oare in loc de papusi n-ar fi mai bine punem mana de la mana sa ducem apa sau lumina intr-un sat uitat de lume? Sa facem camine pentru elevi sau ceva de genul asta? Nu vreau sa judec pe nimeni dar as vrea sa vad mai mult sprijin pentru campanii reale, cu continuitate, cu rezultate reale.
Sa luam un exemplu: ajuta cu ceva un copil de care vorbeam mai sus, care nici sa mearga la scoala nu poate, nu are nici apa/curent etc daca eu ii ofer cel mai minunat tort din lume? Nu l-ar ajuta mai mult daca l-as ajuta sa se spele, sa mearga la scoala, sa faca vaccinuri si sa aiba indrumare?
Eu cred ca doar prin educatie copiii pot avea o sansa pentru viitor, sa invete cumva sa se descurce, sa invete macar o meserie din care sa traiasca. Sigur ca au nevoie si de jucarii dar parca altele ar fi prioritatile.
Moda a ajuns si la copii intr-un mod tare neplacut si mult copii devin nefericiti pentru ca nu au cea mai noua jucarie din serie sau cel mai nou model de telefon. Dar adultii le-au transmis astfel de griji nefiresti pentru varsta lor. Cata ingamfare iti trebuie sa te duci la colegul fiului tau, in varsta de 8 ani, si sa-i spui: tu de ce nu ai telefon mobil? iti dau eu unul daca vrei, ca o sa ajungi singurul din clasa care nu are?! Astea sunt fapte bune?
Ce-ar fi sa spijinim oameni/firme/fundatii care ajuta cu adevarat oameni? Ce-ar fi sa ajutam oameni exact atunci cand au nevoie si cu ce au nevoie, daca putem, si nu sa le aruncam praf in ochi si sa ne batem cu pumnii in piept ca suntem cei mai buni? Ce ar fi?
Sigur ca un om nu va aduce apa intr-un sat (oare?) dar un grup de oameni inimosi au renovat un spital (mai multe, dar sigur ca nu destule), aduna copii si-i duc la scoala, la spital, si sunt anonimi. Si sunt oameni minunati, pe care ar trebui sa-i sprijinim mai des.
Deci, ce oameni minunati sprijiniti?

Stim cu totii de saracia si mizeria in care traiesc nenumarati copii. De multe ori ne intoarcem privirea atunci cand ii intalnim si ne vedem de drum. Alteori incercam sa-i ajutam cumva. Le intindem un colt de paine, o ciocolata, o haina sau incercam sa-i indrumam spre un centru de ajutor. Uneori strangem bani pentru o operatie costisitoare sau incercam sa facem cunoscuta disperarea unora si altora. Uneori reusesti, alteori nu. Cand dai gres sentimentul de neputinta e groaznic. Poate e asemanator cu cel al unui chirurg atunci cand ii moare pacientul, cine stie?
Din pacate ajutorul material nu e suficient. Cei mai multi dintre ei au traume care-i vor afecta toata viata. Iar nevoie de indrumare au si copiii fericiti, din familii normale, cu atat mai mult ceilalti.
E groaznic atunci cand te implici cat poti de tare, cand esti gata sa dai tot ce poti si, intr-un final, trebuie sa te declari neputincios. Invins de sistem, de birocratie, de proceduri, de sefi, etc. Si cel mai rau e atunci cand tu vezi foarte clar solutiile, dar nu ai voie sa ai initiative. Altii stiu mai bine cum trebuie procedat, chiar daca nu au obtinut progrese, tot ca ei trebuie facut. N-ai decat sa te supui si sa mergi mai departe, fara sa deschizi gura. Era normal sa ies din joc, atunci cand am realizat ca sunt legata de maini si de picioare.
Sigur ca voi continua sa lupt, atata timp cat cred in drumul pe care merg. Sper din suflet sa ma pot implica si alaturi de Lili, care este mult mai puternica decat mine, si care tocmai isi infiinteaza fundatie prin care sa ajute si mai mult decat pana acum. Mult succes Lili si abia asteptam sa ne dai de veste!

Din cand in cand mi se mai schimba vecinii de palier. Imi dau seama dupa obiceiurile lor de a-si duce ..gunoiul. Da, suna ca naiba dar brusc descoperi la ghena omeni care nu se pot injosi atat cat sa-si puna punga de gunoi in ghena. Si atunci il insira pe langa, e drept in pungi ,care mai de care mai imense. Care o fi mentalitatea pentru care cumpara oamenii saci din aia imensi de gunoi cand ghena e la 3 metri de usa lor? Noroc ca nu e chiar asa de cald sa ma doboare mirosul din casa.. Inca.

Exista Oameni care se zbat sa-i ajute pe cei in suferinta fara a astepta ceva in schimb. Si cere nu inceteaza sa ajute, oricat de greu le-ar fi si oricate probleme personale ar avea, ca noi toti, in vremurile astea tulburi.

Ma mandresc cu prietena mea! Felicitari Lili! Felicitari celor 100 de voluntari si tuturor celor care ii ajuta pe cei aflati in suferinta!

http://www.evz.ro/detalii/stiri/strangere-de-fonduri-pentru-copiii-si-tinerii-bolnavi-de-cancer-907694.html

copilPrietena mea cu suflet mare a ajuns incarcata de cadouri la copiii de la Budimex oncologie .

Nu poti decat sa te bucuri ca mai exista oameni care ajuta neconditionat, fara sa spere la vreo rasplata. Poate mai avem vreo sansa.

Vedeti aici fotografille.