Dimineata geroasa, de martie. Andrei strange cu veselie punga cu martisoare pentru colegele sale. Are 4 ani si pregatim de o saptamana martisoarele astea. S-o descurca sa le imparta? Pentru doamnele de la gradi il ajuta tati, dar pentru colege le va imparti singur. Desi povestim si mesterim cateva dinainte dimineata tot ii veneau cateva lacrimi.
-Mami, vreau si eu un martisor, ca al Marei!
Citește continuarea »
Oricat de traditionale sunt martisoarele am reusit noi sa transformam simbolul in kitch sau strategie de vanzari a la Valentine’s Day. E frumos simbolul, e vestitorul primaverii, chiar o amuleta purtatoare de noroc, dupa unii, dar de ce atat de multe martisoare? Cand eram profesoara la clasa a 5 a, copiii mei erau suparati ca nu port martisoarele de la ei. Si ii inteleg, ei n-aveau nici o vina si mi le-au dat cu mare drag, dar erau 30 in clasa. Plus ca mai aveam inca 3 clase. Ce trebuia sa fac, sa ma decorez?
Inteleg si disperarea barbatilor care, avand destule colege, trebuie sa se prefaca fericiti ca daruiesc tuturor (Doamne fereste sa uiti pe cineva) si colegele sa se prefaca emotionate ca primesc(o sa caut linkul unde am citit si revin). Stiu ca e un gest frumos dar nu e cam mult si cam fals?
Eu personal m-as bucura ca, macar in luna martie, sa nu mi se mai intample sa ma fluiere pe strada o gasca de infierbantati sau sa ma clacsoneze la semafor, sa nu ma mai inghesui si calc pe botine cu barbati dornici sa ajunga ei primii, sa nu mai aud discutii gen femeile care au fost agesate erau de vina pentru ca’s provocatoare, sa nu mai vad in tramvai (pentru ca merg mai des cu tramvaiul acum) tinerei care imping batrane care le-ar putea fi bunici ca sa le ia scaunul, soferi de tramvai care iti inchid usa in nas chiar cand ajungi in statie, sa nu mai aud – nu te putem angaja pentru ca am dori un barbat pe acest post si multe altele de genul asta.
Apreciez intotdeauna gesturile frumoase, dar, in general, sunt mult mai importante cele care nu pot fi cumparate.
Voi cate martisoare purtati? Cate daruiti/ati daruit?
A inceput demult deja nebunia martisoarelor. Iubesc martisoarele si le urasc in acelasi timp 🙂 . Simbolul primaverii, nu poti sa nu te bucuri la gand de primavara. Ar trebui sa fie gingase si frumoase, sa-ti aminteasca de lucruri frumoase si, de ce nu, sa-ti poarte noroc 🙂 . Recunosc, e suficient sa vad snurul alb-ros si ma gandesc la primavara, flori, soare. Dar nu pot ignora kitchul care ne inconjoara, toate hidoseniile care ti se baga pe sub nas cu un siret de martisor. Toata traditia s-a transformat rapid in vanzari, ca imediat ce vezi martisoarele hidoase te gandesti la inimioarele de Valentine cu tot felul de mesaje stalcite de dragoste.
E cald afara, la orice gura de metrou sunt deja nenumarate tarabe, puzderie de lume in jur. Si totusi va trebui sa incep si eu sa caut martisoare. O fi rau ca mie imi place si o floare cu snur de martisor?
Evident, cele mai frumoase martisoare sunt cele facute de tine, nu? Nu suntem noi artisti dar cred ca ar fi cazul sa convoc copiii la un atelier.