Recunosc, sunt o mamica fricoasa. M-am temut foarte tare sa las copiii in tabara, am reusit sa-mi inving teama abia cand Mara se apropie de 8 ani. Ma uitam cu oarece invidie la parinti azi cand o urcam in tren. Din cei 15 copii din grupul ei mai mult de jumatate sunt gradinari, cativa si de 3 ani. Toata lumea se uita mirata la noi : de ce nu l-ati lasat si pe Andrei? Mai ca-mi parea rau ca nu l-am lasat, dar mi-am revenit repede. Andrei tocmai a facut o criza de plans si mi-am dat seama pe loc ca am procedat bine. Daca-l apuca o criza pe acolo cine sa mai sea dupa el?
Recunosc, genul asta de tabara e printre cele mai prietenoase cu putinta. 15 copii si 7 adulti, bucatarie proprie, adulti cunoscuti si de incredere, cu care Mara se stie de la gradi. Sper sa fiu la fel de incantata si dupa ce se intorc acasa. Sigur, merg la ski, patineaza, dar n-o sa am acum pretentia ca dupa 5 zile sa devina maestra. Pe mine ma intereseaza socializarea, adaptarea, independenta.
Deocamdata n-am vorbit decat de 2 ori la telefon 🙂 : mami, avem paturi suprapuse, dorm la etaj :d (mi-am amintit cum sunam eu din tabara, cu taxa-inversa :)) Si discoteca in fiecare seara 🙂
Vom vedea!