Trece timpul, te indragostesti si ai aripi, simti ca poti sa ajungi pana la stele, nu te mai opreste nimic, viata e divina. Viata ta e o sarbatoare, te iubeste si crezi ca nimic rau nu se mai poate intampla. Crezi ca-ti faci si o cariera si esti stapan pe viata ta, toata lumea ti-e la picioare.

Si vine o vreme in care fericirea te tine numai cu respiratia taiata: primul tipat al copilului tau te transforma pe viata. Viata ta nu-ti mai apartine. Toate actiunile tale iti afecteaza in primul rand copiii tai si asta deja iti afecteaza echilibrul. Nimic nu mai e atat de simplu, multe din luptele tale devin lupte pe viata si pe moarte. Fericirile tale din copilarie se intorc ca un bumerang impotriva ta. Ce amuzant era sa sa-ti vezi parintii agitandu-se ba ca nu mananci destul, ba ca nu te-ai imbracat suficient sau ai disparut fara sa anunti. Si ce cutit in inima simti cand, la randul tau parinte, dispare copilul de langa tine sau crezi ca e bolnav ca nu prea mananca. Ce groaza te cuprinde cand te gandesti ca vor creste si vor frecventa poate cluburi ciudate, vor fuma pe ascuns si cate si mai cate alte “ghidusii”. Dar toate astea dispar ca prin minune cand ajungi seara acasa si iti spun: mami, ne-a fost dor de tine!

Ce poate fi mai frumos si mai complicat decat viata?

Haideti sa castigam impreuna!
Cel mai bun comentariu castiga!

De fapt, functioneaza in totdeauna, tine de talentul fiecaruia in a le gasi. Pentru orice persoana trebuie sa existe ceva care sa te incurajeze, care sa-ti ridice moralul atunci cand te aflii la pamant. Suntem diferiti si pentru fiecare altele sunt lucrurile care ne ajuta. Nu e intotdeauna usor sa le gasesti dar ele exista cu siguranta. Uneori e chiar al naibii de greu cand ti-ai luat “un pumn in freza” de la viata sa te ridici si sa vezi ce frumos cad frunze ruginii in parc. Pentru unii suna a nebunie curata, ai luat-o razna cu siguranta.

Ti se pune uneori: bine ca esti sanatos! Ce-mi pasa mie de asta, vei spune cand iti arde buza pentru cu totul altceva. Poate e cazul sa te duci sa vezi niste oameni cu adevarat in suferinta, bolnavi si fara sperante de mai bine. Cu siguranta exista intotdeauna cineva mult mai amarat decat tine. Ca sa nu mai vorbim de cineva care tocmai s-a vindecat dupa o lunga suferinta. N-ar trebui sa-si piarda nicicand bucuria, nu? Sau un parinte care si-a vegheat amar de vreme copilul bolnav care intr-un final s-a vindecat.

Uitam uneori cat de bogati si binecuvantati suntem. Suntem sanatosi, avem familii/prieteni, avem totul in fata. Se va opri lumea din cauza problemei noastre? In cat timp nici nu ne vom mai aminti de ea? cate probleme asemanatoare n-ati mai depasit pana acum? Unele poate mult mai grele.

Recunosc in ultima perioada m-am lasat invinsa. Am uitat toate minunatiile pe care le am si m-am crezut la pamant, fara sa vad cum sa ma ridic. Imi spuneau prietenii: nu uita de lucrurile simple! Ce nevoie aveam sa apelez la lucruri simple cand aveam lucruri foarte importante langa mine si eu uitam de ele? Cum pot sa ma simt la pamant cand Andrei tocmai a inceput sa graseize ( a trecut de la MAA la MARRRA), cand Mara face regia si pune in scena singura, de capul ei, Ursul pacalit de vulpe, cand nu uitam sa ne facem surprize si sa-i rasfatam pe cei dragi, chiar daca perioada e grea, cand Mara imi spune seara, la ureche “esti cea mai frumoasa mamica din lume”?

Lucruri mult prea importante ne asteapta ca sa fim fericiti, nu sa pierdem vremea in nefericire!

De parca doar copiii sunt subiecte de disputa intre oameni. Pana si diamentele sunt lucruri pentru care unii ar omora bucurosi iar altii nu s-ar impresiona in nici un fel la vederea lor.

Nu o sa am vreodata pretentia ca cineva sa-mi iubeasca copilul. Atata vreme cat nu-l pasez pe capul nimanui nici nu prea inteleg cum ii deranjez pe altii cu grijile mele.

Cum ii poti explica cuiva care nu a iubit ce e iubirea? Cum poti explica lucruri pe care nici tie nu ti le poti explica pe deplin?

Spaima pentru micul bebe apare la foarte multe mamici. Cum sa nu-ti fie teama cand 3 prietene si colege de-ale tale pierd sarcinile pe langa tine? Cum sa nu te sochezi cand te duci sa nasti ca ti s-a rupt apa si doctora te consulta cu forcepsu(!!!!!!) si te trimite acasa, ca ea crede ca sarcina n-are nici 30 de saptamani? (am nascut la 2 ore dupa asta si au spus ca sarcina avea 39 de saptamani) Cum sa nu paralizezi de frica cand 5 ore bune dupa nastere nu stii nimic de micul bebe, decat ca l-ai auzit tipand cand l-ai nascut si ti s-a spus ca e bine? Cand pe oricine intrebi prin spital iti spune sa stepti, ca vei afla in curand. Cand in prima noapte cu bebe nu reusesti sa-l calmezi mai mult decat cateva minute. Cand in spatele blocului alearga o fetita ca o broscuta, pentru ca pediatra copilului nu a vazut la timp sa corecteze luxatia soludului?

Stiu , copii se nasc de mii de ani pe glob si se vor mai naste milioane, si de acum incolo. La fel cum inca mor copii pe tot globul si din cauza bolilor, dar si a neglijentei sau a unei insuficiente intelegeri. Probabil sunt mai inceata la minte ca ma intereseaza sa-mi cresc copii folosind mai mult decat instinctul matern, incercand sa folosesc noutatile stiintei nu numai pentru a-mi usura viata ci calitatea ei, mie cat mai ales copiiloor mei.

Cel mai important este ca in ciuda tuturor fricilor mele sunt o mamica foarte fericita. Ceeea ce va doresc si voua.

Fiti fericiti!

P.S O discutie foarte interesanta despre Chimia fericirii!

Mie  de cate ori mi-e greu mi-e suficient sa-mi vad sau sa ma gandesc la copii si-mi reamintesc pentru ce sunt in lupta asta si ca prin minune “prind puteri” si trec cu seninatate peste toate. Am motive serioase