-Da, Mara, daca asa vrei tu. Dar daca as avea o propunere pentru tine, mai interesanta?

-Spune-mi, spune-mi repede!

-Nu vrei sa o serbam la fel ca ceilalti colegi ai tai, iar diferenta de bani o folosim pentru o vacanta. De exemplu in Franta?

-Super super. Cand plecam in vacanta? Daca e nevoie eu nu mai vreau petrecere, vreau in vacanta!

-Nu e nevoie. Trebuie sa ai petrecere, ca toti copiii. SI facem planuri de vacanta din timp

Este foarte atras de cartile cu jocuri ca Jocuri Amuzante Si Educative Pentru Prescolari, ii place foarte mult sa gaseasca diferentele, sa gaseasca drumul corect, sa socoteasca, insa nu e foarte dornic sa uneasca puncte, se plictiseste repede de asta inca. Asculta povestile cu atentie, raspunde la intrebari legate de povesti iar intrebarea din aceasta perioada este: mami, din ce se face iarba/usa/copacul, parfumul…. ? Am fost uimita cat de simplu i se pare sa adune si sa scada, numarand masinute si cauciucuri pe o carte cu prietenii lui Fulger/Cars, si interesat sa si scrie rezultatele. Cartile cu abtibilduri raman in top, cu greu rezista sa nu le lipeasca deja pe drumul spre casa dupa ce cumparam cartea .

A recuperat rapid chestiunea cu silabele si problema cu rrr este aproape uitata. La inceputul grupei mari la gradi colegii lui stiau sa desparta si sa numere silabele, noi nu lucrasem asta inca dar am recuperat rapid, i s-a parut amuzant. Cu rrr-ul am avut ceva sedinte la logoped, cam 10 cred, si greseste din ce in ce mai rar si se corecteaza usor.

Personajele favorite raman in continuare Peter Pan si Piratii, Purcelusii din Cei trei purcelusi, Strumful Morocanos  si Mickey Mouse.

Ii place sa coloreze desi inca nu are rabdare sa nu depaseasca  dar cel mai mult ii place sa deseneze singur, in viziune proprie, si sa ne povesteasca la sfarsit ce a desenat. Si acuarelele ii plac foarte mult, se plictiseste greu de pictat.

Jucam si  carti, mai mult razboi, dar si Carti De Joc Educative – Alfabetul (l-am jucat de cateva ori si inca nu s-a plictisit. Are rabdare si pentru un joc de remi, se distreaza cu jocul portocalelor (as manca 9 portocale), animalelor, culorilor, sa amestece aluat si sa-l taie cu forme ( facem biscuiti, saratele), sa tina lista de cumparaturi si sa joace tenis. Inventeaza tot soiul de jocuri cu Mara, cum ne urcam in masina incepe jocul, cum ajung acasa se plang ca nu au avut timp sa se joace azi

A rezistat eroic si la cinema. Am fost la Motanul incaltat si nu s-a miscat din scaun (multumim Good Food pentru invitatie). Mergem si la Happy Feet 2 si o sa va tin la curent cum s-a descurcat.

Daca sunteti in cautare de cadouri pentru aceasta varsta merita sa luati in seama  si cartile interactive de genul Castelul din povesti , Super-casuta papusilor – Carte 3D , Corabia piratilor sau Frumoasa din Padurea Adormita – Teatru de balet – Joc interactiv 3D , carti care desi indeamna la joaca vor face copiii sa iubeasca si cartile.

Despre jocuri foarte interesante scrie si Claudette .

Va tin la curent in continuare

Am luat iar coada la rand, sa ne recuperam banii, si pe la 12 suntem si noi acasa, zgribuliti, tremurand, fara chef sa repetam experienta curand.

Stiu ca actorii sunt oameni si se pot imbolnavi oricand, ma asteptam doar la mai multa grija pentru spectatori si timpul lor, mai ales cand sunt asa micuti si dornici de teatru. Tot respectul pentru actori si munca lor, nu vreau sa minimizez eforturile pe care le fac, nici nu cred ca vina apartine actorilor.

Mi-am amintit de intamplare citind la nebuloasa . Asta ca sa nu ma mai plang de faptul ca la un teatru de papusi e nevoie de dispunerea scaunelor altfel decat la o sala de conferinte. Inteleg ca nu e posibil amfiteatru dar ce sa vada copiii care nu stau macar in prima jumatate a salii?

Pentru ca au inceput sa se planga copiii mei ca nu le mai fac nici un desert aseara am gasit o reteta simpla, usor de pregatit in familie. Andrei a fost ajutorul meu de baza, el a amestecat toate ingredientele si a fost mana mea dreapta  :)
Reteta initiala era cu migdale, dar, pentru ca tot nu am gasit fulgi de migdale iar rezervele noastre de nuci abia au fost reimprospatate, am folosit nuci si sunt incantata de rezultat.

Partea cea mai migaloasa a fost macinarea nucilor si pregatirea zaharului pudra.

A

Am folosit rasnita de cafea (tot nu o foloseam la nimic) si am macinat 100 g nuci, apoi am masurat 175 g zahar pudra.

Am adaugat si un plic de zahar vanilat si 50 g de faina.

Dupa ce am separat ouale am lasat galbenusurile sa se odihneasca in frigider. O sa le folosesc la urmatoarea reteta, care e deja pregatita pe jumatate.

Am pus untul la topit la foc mic, si am folosit chiar un pachet de unt de 200 g.

Inainte sa ma ocup de albusuri am pregatit perele. Pentru ca am niste pere micute am folosit chiar 4 pere, nu doua ca in reteta dupa care m-am inspirat. Nu sunt ele prea aratoase dar sunt excelente pentru ce am nevoie.

Perele au fost curatate de coaja, taiate sferturi, apoi le-am indepartat casutele cu samburi si le-am lasat in asteptare.

Peste amestecul de nuci, faina si zahar am turnat untul topit si am amestecat, cu ajutorul lui Andrei, pana la omogenizare.

Albusurile le-am batut spuma, nu prea tare ci doar cat se isi schimbe putin consistenta si sa fie pufoase, apoi le-am incorporat in aluat.

Am uns tava de tarta dar data viitoare voi folosi hartia de copt, mi se pare mai simplu de folosit. Dupa ce am turnat aluatul in tava am asezat perele taiate feliute (nu le-am taiat mai devreme de teama sa nu se oxideze).

La cuptor nu m-am descurcat foarte bine, pentru ca am ars-o usor pe margine. Am lasat-o la foc mare 10 min, ca in instructiuni, apoi la foc mic dar, pentru ca parea ca nu e gata la mijloc am lasat-o ceva mai mult si a trebuit sa indepartam marginile. Data viitoare o sa folosesc si hartia de copt si o sa am ceva mai multa grija la cuptor.

Insa tarta a fost foarte gustoasa si cu siguranta o sa o fac mai des. Merge de minune la cafea, dimineata sau la ce ora va permiteti (nu foarte tarziu seara, nu? )

Cu siguranta musafirii vor aprecia efortul daca ii veti servi cu o astfel de tarta. Nu e un desert sofisticat dar e foarte gustos si e cu atat mai bun cu cat o sa-l gatiti acasa, cu ajutorul celor dragi. De Sarbatori parca ne gasim mai usor timp sa fim impreuna, iar bucatele sunt mult mai gustoase daca le gatim in familie. Din copilarie imi amintesc cum de sarbatori ne strangeam cu toti si gateam impreuna. Chiar daca la bucatarie erau in general femeile aveau si barbatii sarcinile lor, de exemplu macinau nucile, pregateau carnea, focul si bauturile, evident .  Copiii vor fi incantati sa amestece ingredientele, sa curete bolul si sa dea roata cuptorului : ”mami, putem sa ne uitam sa vedem daca e gata?”. Cel putin asa n-am nici o sansa sa uit tarta in cuptor, are cine sa ma avertizeze, pe langa cronometru

Sa aveti pofta si Sarbatori Senine!

Incercati si Tarta cu mere!

O petrecere reusita, copiii s-au distrat, au dansat, au facut animale din legume, au ascultat muzica si, evident, am vazut filmul.

Iar filmul le-a placut foarte mult copiilor, nu numai alor mei, la multe faze si efecte speciale se auzeau in sala murmure si chiar aplauze pentru performantele motanului incaltat .Asa ca mergeti cu copiii la film, vor fi foarte incantati

Foarte buna initiativa Boko, o sa participam la atelierele de lectura care se vor muta la Libraria Mihail Sadoveanu. In decembrie cel care le va citi copiilor va fi chiar Mos Craciun, asa ca sunt convinsa ca micutii vor fi fascinati. Chiar daca si Mara si Andrei iubesc deja lectura si cartile cred ca le va fi benefica participarea la ateliere. Vor afla povesti noi, vor intra intr-o atmosfera de poveste si setea de lectura va creste, sunt convinsa.

Poze de la eveniment gasiti pe pagina de Facebook a Boko.

Recunosc ca intalnirea cu Ioana Nicolaie a fost placuta si pentru mine, nu numai pentru copii, si o sa-i caut si cartile pentru adulti (O pasare pe sarma mi-a atras deja atentia). Si nu am ratat nici Sanctus, Dan a facut turul targului si ne-a luat fiecaruia dupa preferinte cateva carti Abia astept sa citesc Sanctus, chiar daca va mai astepta putin acum sunt la Dimineata pierduta – Gabriela Adamesteanu si mai am cateva in format electronic pe care trebuie sa le citesc rapid.

Si o poza cu prada noastra de la targ:)

Ieri vine Mara trista de la scoala. ”Stii, la engleza d-na profesoara a zis ca da cartonase celor care raspund cel mai bine, eu am raspuns dar nu am primit.” Bine, asta inseamna ca altii au raspuns mai bine decat tine, data viitoare trebuie sa stii mai bine. Si asa s-a apucat de teme, sa stie mai mult. Astazi la scoala o bunica revoltata: “Am fost sa vorbesc cu d-na de engleza. Baiatul meu (nepotul) stie cel mai bine la engleza si lui nu i-a dat cartonase.Nu se poate asa ceva! L-am retras si de la Cangurasul pentru asta. Sa se duca doamna la concurs cu cine vrea!” ‘Sincer m-a intristat foarte tare. Desi in clasa a 3 a copiii sunt deja la a 3 a profesoara de engleza si in sfarsit au intalnit o profesoara care ii stimuleaza sa invete. Vom intelege vreodata ca subminarea autoritatii profesorului nu va aduce niciodata beneficii copiilor nostri? De asta e profesor la clasa, sa stabileasca el nivelul cunostintelor elevilor in general si in fiecare moment. Sa ma duc eu ca parinte sa sustin ca al meu copil stie cel mai bine din clasa si el merita cele mai mari note si stimulente e dovada de orice dar numai de maturitate nu. Copiii nostri au nevoie de evaluare corecta in primul rand. D-na profesoara a venit la scoala cu 5 seturi de cartonase, primite la cumparaturile personale. Copiii sunt inebuniti sa le colectioneze si s-au straduit sa rezolve totul ca sa le primeasca. Dar doamna a avut doar 5, deci nu putea fi toata lumea multumita. D-na profesoara are dreptul sa stabileasca singura cine a indeplinit cel mai bine cerintele si primeste cartonasele respective. Rolul acestei actiuni a fost stimularea copiilor, incurajarea lor sa se concureze, sa vrea sa stie mai mult ca sa fie cei mai buni, nu in sensul in care sa vina parintii sa vorbeasca cu doamna sa primim noi premiile. Iar amenintarea cu retrasul de la consurs e un fel de supararea vacarului pe sat. O las si o incurajez sa mearga la concursuri pentru ea, sa se obisnuiasca cu competitia, sa vada la ce nivel e si sa-si doreasca mai mult, nu ca sa-i fac pe plac profesorului. De ce nu intelegem ca cele mai multe actiuni ale noastre ii ranesc in primul rand pe copiii nostri, nu pe profesori sau pe alte persoane pe care nu le inghitim noi?

Atatea imi aud urechile la intalnirile cu parintii/bunicii! Credeam ca aceea cu “‘ ce sa invete la pregatire la mate pentru concursul Arhimede? Fiica’ mea stie toata matematica, poate sa o invete daca vrea. Si romana si mate, ca a facut limbi straine” e cea mai tare, dar pe zi ce trece aud alte perle de genul asta, care ma intristeaza foarte tare.

Avem nevoie de o punga fulgi de porumb, 3-4 catei de usturoi, o lingurita sare, 300 ml iaurt si 550 muschi de pui (cred ca merge si mai bine cu piept de pui).

Pentru maruntit usturoiul si taiat carnea (bucatele de aproximativ aceeasi marime, fara sa fie mai groase de 2-3 cm, pentru a se gati uniform) a fost nevoie de ajutor din partea unui adult

Usturoiul se amesteca cu iaurt si sare, dupa gust. In reteta originala era si piper, noi am facut fara.

Fugii de porumb se maruntesc prin presare. Noi am folosit un facalet, cu grija sa nu zboare toti fulgii din bol
Puiul se trece prin sosul de iaurt si usturoi, avand grija ca sosul sa acopere in intregime puiul, apoi scuturam usor excesul de sos. Trecem bucatelele de pui prin fulgii de porumb maruntiti, incercand sa-i acoperim cat mai bine.

Bucatile de pui se aseaza in tava pe o foaie de hartie de copt, lasand ceva distanta intre bucati pentru a nu se lipi unele de altele. Am mai adaugat fulgi de porumb acolo unde am crezut ca nu e suficient si am bagat la cuptor la foc mediu pentru 30-35 min.

Nu sunt extraordinar de aspectuosi, unii fulgi par usor arsi dar sunt foarte gustosi. Mara si Andrei i-au mancat rapid, desi Andrei nu se da in vant dupa carne, si, in general, mananca destul de putina carne.
Nu am avut timp sa le pregatim si un sos, data viitoare nu mai uitam. Merge foarte bine un sos de iaurt sau crema de branza si verdeturi dar si un ketchup pregatit de noi, din sos de rosii si condimente, un varf de sare si un varf de zahar.

Sa aveti pofta!

- Mami, ce miroase asa?

Taximetristul incepe sa se fastaceasca:

- Stiti, pierd clienti daca nu le dau voie. Doamnele in special, foarte bine imbracate, inainte sa se urce ma intreaba daca se fumeaza, daca zic nu pleaca imediat.

Logic era sa coboram si noi, nu? Mai eram si cu copiii. Afara picura, taxi-uri prin zona ioc, trebuia sa ajungem rapid. Noroc ca nu mergeam mult.

A doua zi, alt taxi, alta firma, acelasi miros. Sa inteleg ca asta e regula sau doar am avut eu ghinion? Si eu tocmai gasisem o solutie sa ajung sa-mi iau copiii in ziua in care termina amandoi la aceeasi ora..

Sa revenim la biblioteca pentru ca asta era subiectul. Imi place ca citeste de la biblioteca pentru ca asta o responsabilizeaza mai mult. Nu in sensul ca are mai multa grija de carti, oricum avea, dar se grabeste sa termine cartea sa nu depaseasca termenul la biblioteca. Chiar daca au fost A doua carte cu Apolodor,  Povesti cu zane sau Tezaurul cu povesti, important e ca citeste si ca nu mai trebuie sa-i amintesc eu ”vezi ca n-ai citit nimic astazi”. Nici sa o intreb cand mai imprumuta o carte noua. Iar la sfarsit nu scap eu fara sa-mi povesteasca ce a citit  E clar ca la biblioteca sunt cartile mai interesante decat cele de acasa, poate aveam mai putine cu zane, dar asta nu ma deranjeaza deloc, important e sa citeasca si sa-i placa asta. Si nu e vorba doar de Mara, si microbul i-a prins si pe colegii ei. Cum sa nu ma bucur cand o colega a ei m-a intrebat, cand ne-am intalnit intamplator undeva : ”Mara a citit A doua carte cu Apolodor? E la biblioteca, abia am dus-o eu” ? Sper sa dureze pasiunea lor si cred tare mult in copiii astia.

Sursa foto