Bistro Lila » carte

Martisoare de la ALL

liladoarea — Thu, 01 Mar 2012 08:03:58 +0000

Pana sa apuc sa scriu despre cartea din campania vALLuntar trebuie sa va spun despre ce martisoare ne ofera editura ALL numai astazi 1 martie: reducere de 50% la toata cartile de pe site plus tombola cu produse Avon pentru comenzile de astazi. O oferta care merita luata in calcul, nu-i asa?

O primavara frumoasa tuturor!

Multumire vs nemultumire

liladoarea — Thu, 23 Feb 2012 10:09:19 +0000

Citesc o carte foarte interesanta, socanta pe undeva: Omul care isi confunda sotia cu o palarie – Oliver Sacks. Cazuri si situatii care mai de care mai incredibile, care nu sunt totusi imaginatia autorului ci sunt preluate din istoricul medical. Foarte multe teme de gandire mi-a dat cartea asta, dar acum vreau sa va povestesc despre cate energie si putere am capatat dupa ce am citit cazul femeii care isi pieduse perceptia asupra propiului corp – nu-si mai putea controla corpul decat cu mare efort si concentrare, daca inchidea ochii cadea din picioare. Incredibil cum o femeie, intr-un asemenea caz, reuseste sa reinvete totul pas cu pas astfel incat sa-si reia toate activitatile dinainte, si jobul, si cresterea copiilor, ajungand sa traiasca o viata normala. Cum sa crezi ca ai o viata grea si sa fii nemultumit cand esti sanatos, ai o multime de lucruri de facut si de cele mai multe ori de descurci bine, in timp ce pentru alte persoane e o lupta pe viata si pe moarte sa se urce in autobuz, sa manance si sa asculte radioul in acelasi timp, sa vorbeasca si sa mearga in acelasi timp sau cate si mai cate?

Aveam atatea lucruri minunate in viata noastra carora nu le acordam atentie mai deloc si ne concentram pe cele mai putin bune, fiind tot timpul nemultumiti, agitati, gata de infarct pentru ca masina din fata se misca mai incet sau cineva ne-a jignit si uitam cu desavarsire de viata noastra, de fapt. La sfarsitul zilei nici nu mai avem puterea sa zambim, ne-am consumat nervos inutil ziua intreaga, zi dupa zi, si traim cu speranta ca ne relaxam in weekend, in vacanta sau peste ani cand ne vom permite. Si ne trezim la un momant dat ca pierdem multe din lucrurile care contau cu adevarat, fie ca erau persoane dragi, fie ca e vorba de sanatatea nosatra, in timp ce noi eram ocupati cu ceva banal, fara importanta, si asa ne-am consumat inutil ani din viata.

Cine nu si-ar dori sa poate spune la sfarsit ca mama Oanei Pellea : “gagico, a fost foarte misto!” ?

Putem sa avem o viata frumoasa, nu credeti?

Sanctus #vALLuntar

liladoarea — Thu, 02 Feb 2012 08:31:09 +0000

De la targul de carte Gaudeamus cea mai draga carte cu care am plecat acasa a fost Sanctus, care s-a bucurat de o intensa campanie de promovare inca de la lansare. Am citit cartea cu sufletul la gura insa am amanat sa scriu despre ea tocmai pentru ca am vazut s-a tot scris. Acum insa, asteptand o carte din campania vALLuntar, m-am hotarat sa scriu si de Sanctus, pentru ca fiecare post valoreaza 15 minute de voluntariat, iar acestea se pot prelungi cu inca 3 min pentru fiecare comentariu.

Sanctus e a doua carte din Seria Fictiunii pe care o citesc, dupa Anticarul.

Thrillerul este construit cu mare atentie la detalii. Povestea ne poarta de la Citadela din sudul Turciei la statuia Cristului de la Rio de Janeiro si aflam din mers informatii inedite si savuroase despre locatiile amintite. Calugarii din secta Sanctus, cu ritualurile lor socante si violente, au o misiune foarte grea – protejarea textului original al Bibliei, chiar daca doar cei alesi cunosteau secretul ce trebuie protejat. Pentru asta nu se dau in laturi de la nimic, inclusiv crima, daca interesele ordinului o cer. Calugarul care, initiat fiind afla secretul, se hotaraste sa-l dezvaluie lumii intregi, chiar daca stie foarte bine ca asta il va costa viata. Modul foarte ingenios prin care reuseste sa transmita mesajul ascuns intr-un cod scrijelit pe samburi de mar (atat de speciali) pe care ii inghite nu poate sa nu ne trimita cu gandul la codurile lui Dan Brown, daca nu am fi facut pana acum legatura cu mistica si simbolismul cu care ne-am obisnuit de la Codul lui Da Vinci incoace.

Personajele bine construite, calatoria prin lume, de la Ruina la Rio De Janeiro, povestea ce curge in ritm cinematografic, care te surprinde la fiecare capitol si e atat de imprevizibila, sfarsitul usor fantastic sunt tot atetea motive pentru care nu vei uita usor cartea. Astept cu nerabdare continuarea trilogiei.

Nu uitati: articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL. Pentru fiecarea comentariu se adauga inca 3 minute de voluntariat!

Anticarul, de Julian Sachez

liladoarea — Mon, 28 Nov 2011 17:23:55 +0000

Am inceput Strada Fictiunii cu Anticarul, carte pe care am primit-o la un concurs pe twitter (multumesc Editura All). M-am lamurit rapid ca nu avea nici o legatura cu Anticarul din Kabul si usor usor a fost greu sa o mai las din mana. Recunosc, o vreme am observat o oarecare asemanare cu povestea din Manuscrisul lui Fulcanelli, si pana la urma nu poti sa nu te duci putin cu gandul la Dan Brown, cel mai cunoscut in literatura ce descifreaza coduri si mistere, insa nu am mai citit pana acum despre persecutia evreilor in sec XV in Europa. Din acel moment nu am mai lasat cartea din mana. Trebuie sa recunosc ca ideea conform careia evreii detineau Piatra lui Dumnezeu, un obiect mistic cu puteri magice care ii putea proteja si de ciuma, nu este foarte usor de digerat.

O calatorie interesanta prin Barcelona moderna dar si in cea de la 1400, secrete, aventuri, crima, trafic de arta, pasionati de limbi vechi si civilizatii disparute, toate se imbina intr-o poveste care te tine antrenat pana la ultima fila.

Pana sa ajung la Sanctus, care ma asteapta deja, trebuie sa termin Dimineata pierduta a Gabrielei Adamesteanu, o alta carte captivanta pe care o citesc in format electronic de data asta, multumita elefant.ro .

Deja am o lista cu carti pe care le doresc, daca aveti recomandari de carti le primesc cu placere.

Multumesc!

Copiii iubesc lectura

liladoarea — Mon, 28 Nov 2011 07:36:49 +0000

Sambata mi-am facut curaj si am ajuns cu copiii la Gaudeamus. Am avut nevoie de curaj pentru ca experientele trecute cu copiii la Gaudeamus n-au fost foarte placute. Asa cum era si normal, Andrei a obosit rapid, cu greu razbateam prin aglomeratie cu el in brate, Mara nu se lasa nici ea mai prejos, si chiar daca am reusit sa luam cartile pe care le aveam in vizor mi-am spus ca o sa caut altfel de reduceri la carti, fara nebunia unui targ. De data asta am mers direct la atelierul de lectura organizat de BOKO – Copiii iubesc lectura, unde cu bomboane, carti, o poveste foarte antrenanta si persoane iubitoare de copiii si de povesti n-au simtit nebunia targului, au intrat in lumea lui Arik si au ascultat cu sufletul la gura nazbatiile lui Arik in lectura autoarei Ioana Nicolaie.

Foarte buna initiativa Boko, o sa participam la atelierele de lectura care se vor muta la Libraria Mihail Sadoveanu. In decembrie cel care le va citi copiilor va fi chiar Mos Craciun, asa ca sunt convinsa ca micutii vor fi fascinati. Chiar daca si Mara si Andrei iubesc deja lectura si cartile cred ca le va fi benefica participarea la ateliere. Vor afla povesti noi, vor intra intr-o atmosfera de poveste si setea de lectura va creste, sunt convinsa.

Poze de la eveniment gasiti pe pagina de Facebook a Boko.

Recunosc ca intalnirea cu Ioana Nicolaie a fost placuta si pentru mine, nu numai pentru copii, si o sa-i caut si cartile pentru adulti (O pasare pe sarma mi-a atras deja atentia). Si nu am ratat nici Sanctus, Dan a facut turul targului si ne-a luat fiecaruia dupa preferinte cateva carti Abia astept sa citesc Sanctus, chiar daca va mai astepta putin acum sunt la Dimineata pierduta – Gabriela Adamesteanu si mai am cateva in format electronic pe care trebuie sa le citesc rapid.

Si o poza cu prada noastra de la targ:)

Biblioteca de la scoala

liladoarea — Thu, 27 Oct 2011 12:51:54 +0000

Desi am grija sa avem in biblioteca majoritatea cartilor recomandate pana la clasa a 3 a macar, la inceputul anului scolar am avut o surpriza foarte placuta: la scoala Marei a devenit functionala biblioteca ce fusese inchisa in anii trecuti. Asa frumos le-a vorbit doamna bibliotecara copiilor incat putini s-au abtinut sa nu imprumute carti inca de la deschidere. “Mami, te superi daca am imprumutat o carte de la biblioteca?”‘ imi zice Mara din primele zile de scoala. Sa nu-mi cred urechilor, eram in culmea fericirii. Dintotdeauna am incurajat-o sa citeasca. Nu ma plang, are carti favorite pe care le citeste pe nerasuflate dar nu intotdeauna. Cartea cu Apolodor a citit-o de nenumarate ori si de fiecare data cand o gaseste pe raft mai citeste cateva randuri macar. A tot citit si recitit Alice in Tara Minunilor sau Printul Fericit dar Apolodor ramane favoritul.

Sa revenim la biblioteca pentru ca asta era subiectul. Imi place ca citeste de la biblioteca pentru ca asta o responsabilizeaza mai mult. Nu in sensul ca are mai multa grija de carti, oricum avea, dar se grabeste sa termine cartea sa nu depaseasca termenul la biblioteca. Chiar daca au fost A doua carte cu Apolodor, Povesti cu zane sau Tezaurul cu povesti, important e ca citeste si ca nu mai trebuie sa-i amintesc eu ”vezi ca n-ai citit nimic astazi”. Nici sa o intreb cand mai imprumuta o carte noua. Iar la sfarsit nu scap eu fara sa-mi povesteasca ce a citit E clar ca la biblioteca sunt cartile mai interesante decat cele de acasa, poate aveam mai putine cu zane, dar asta nu ma deranjeaza deloc, important e sa citeasca si sa-i placa asta. Si nu e vorba doar de Mara, si microbul i-a prins si pe colegii ei. Cum sa nu ma bucur cand o colega a ei m-a intrebat, cand ne-am intalnit intamplator undeva : ”Mara a citit A doua carte cu Apolodor? E la biblioteca, abia am dus-o eu” ? Sper sa dureze pasiunea lor si cred tare mult in copiii astia.

Sursa foto

Teme de vacanta

liladoarea — Mon, 18 Jul 2011 08:15:46 +0000

M-am hotarat sa scriu despre subiectul asta care-mi va atrage multi dusmani si in nici un caz nu-mi va creste traficul pe blog. Atat de des ma lovesc de oameni care se plang din cauza temelor, atat din timpul scolii dar mai ales acum, in vacanta! Sunt de acord ca unii exagereaza – sute de probleme si exercitii, culegeri intregi, etc- dar cazurile astea sunt izolate si nu de asta vorbesc acum. Acum ma refer in special la copiii din ciclul primar in special si la nevoia de exercitiu. In trei luni de vacanta se uita fenomenal de mult. Memoria ne poate juca feste, actineaza si ea ca un muschi care, daca nu e folosit, se atrofiaza. Scrisul, cititul, socotitul, trebuie neaparat exersate sau ne trezim la sfarsitul vacantei cu mari lacune. Multi zic: eu nu-l fortez sa citeasca, trebuie sa citeasca de placere. Placerea asta se cultiva, nu e ceva cu care te nasti. Citind vei gasi si carti care sa te fascineze, trebuie doar sa le descoperi.
Sigur ca un copil nu va face decat in cazuri exceptionale teme cu aceeasi bucurie cu care sare in bazin dar tocmai de aceea are nevoie de noi sa-l sustinem, sa-l incurajam sa-si planifice bine timpul astfel incat sa-i ramana o mare parte pentru joaca dar sa reuseasca sa-si indeplineasca temele cu succes. Nu sunt de acord nici cu cei care-i incurajeaza sa faca toate temele de la inceputul vacantei, obosindu-i excesiv pe copii, ca sa le ramana pe urma timp numai pentru ei. E placut sa ramai cu timp numai pentru tine dar se pierde esenta. Scopul temei e sa-si aminteasca periodic notiuni, pentru fixare, nu numai in prima saptamana de vacanta. Si oboseala acumulata de la un efort atat de mare in nici un caz nu-l ajuta, ba, din contra, ii alunga si mai mult avantul de a face teme.
De cele mai multe ori parintii transmit, voluntar sau nu, neplacerea pe care o resimteau si ei candva cand faceau teme. Multi parinti nu realizeaza cat de usor submineaza autoritatea profesorului care a dat copilului temele respective. Cateva remarci negative sunt suficiente ca sa nu-si mai doreasca sa le faca.
Sunt de parere ca e de datoria noastra, a parintilor, sa-i ajutam sa inteleaga ca temele sunt aliatul si nu dusmanul lor. Trebuie sa incetam sa consideram ca profesorii poarta toata responsabilitatea si sa-i ajutam prin orice metode. Exista o paleta larga de carti prin librarii cu teme amuzante de vacanta, in special pentru clasele mici, ca aici am studiat oferta, pe care copiii le rezolva in joaca, fara sa realizeze ca rezolva teme. Putem folosi si recompensele, dar cu masura.
Am citit un material interesant pe tema asta si aici!

Manuale refolosibile

liladoarea — Tue, 14 Sep 2010 07:29:43 +0000

Acum ceva vreme credeam ca manualele pot fi refolosite foarte bine. Doar si noi am invatat atata vreme de pe manuale la a cine mai stie cate utilizare. Daca nu lipsesc pagini si se pot citi credeam ca e cat de cat ok. Stiu, zilele trecute am auzit undeva ca acum e permis sa fie refolosite doar de 4 ori, din cauza microbilor, virusilor sau altor minuni pe care pot sa le raspandeasca.

In clasa intai am cumparat oricum toate manualele, deci nu mi-am facut griji despre cum e sa refolosesti. Pentru clasa a doua le-am primit pe toate de la scoala si ma tot gandeam daca si de ce sa le mai cumpar noi. Initial ma gandeam ca e un moft, oricum cumparam atatea culegeri si caiete speciale pe langa manuale. Dar cand am deschis cartea am realizat ce stiam deja dar nu constietizam: foarte multe exercitii rezolvate pe carte cu stiloul. Si la lb romana si la matematica. Deci obligatoriu ai nevoie de manuale noi, nu?

Si nu sunt copiii vinovati. La varsta asta chiar programa cere ca anumite exercitii sa fie rezolvate pe carte. Sigur ca le puteau poate rezolva cu creionul dar la clasele 1-2 copiii sunt incurajati sa scrie numai cu stiloul, pentru a se forma corect scrisul. Intrebarea care se pune: ce rost mai are sa refolosim manualele astea? Stiu, nu toti parintii pot cumpara manuale noi in fiecare an. Din ce in ce mai multi. Dar manualele refolosite nu-i ajuta cu nimic pe copiii nostri, mai ales la clasele mici. Sa te apuci sa lipesti etichete la toate exercitiile?

La noi in clasa la sedinta cu parintii am aflat ca toti parintii au cumparat astfel manuale noi, si toti speram sa putem returna cartile la scoala. Nu se poate pentru ca nu e spatiu de depozitare. Dar statul isi face datoria, copiii au primit manuale, nu? Nu e un mod sa ne pacalim singuri? Toata lumea isi face treaba..

E adevarat ca la clasele mai mari copiii devin mai disciplinati poate sau inteleg sa nu mai rezolve pe carte, dar la clasele mici chiar e o problema.

Voi cum procedati cu manualele?

Leapsa pentru parinti: Cum il motivezi pe copil sa citeasca

liladoarea — Tue, 10 Aug 2010 08:18:54 +0000

Ma bag si eu in seama la o leapsa pentru ca e un subiect care ma intereseaza foarte tare. Bineinteles ca ne-am dori sa-i vedem pe copiii nostri citind cat mai mult si sigur ca daca stam cu mainile incrucisate si asteptam sa-i apuce cheful cred ca vom avea o mare dezamagire.
Eu pot sa vorbesc pentru copii relativ mici, Mara are 7 ani si jumatate. Pentru copiii mai mari cred ca e putin diferita abordarea.
In primul rand copiii sunt tentati sa-i imite pe adultii din jurul lor. De aceea cred ca e important sa te vada citind, sa stie ca iti place sa citesti si sa fie si el tentat sa afle ce e asa interesant la o carte. Dupa ce ii trezesti interesul trebuie sa gasesti carti portivite cu varsta si care sa-i placa intradevar. Nu e obligatoriu sa-i placa aceleasi carti care iti placeau tie la varsta lui sau care plac altor copii de varste asemanatoare. Si, ca in orice abordare a copiilor, cel mai important e sa fii perseverent si sa ai rabdare. Nu-l atrage cartea propusa de tine gasesti alta, o va citi si pe aceasta mai tarziu, cand va fi mai deschis.
Mara a indragit de la 2 ani carti de genul: Primele mele 1000 de cuvinte, apoi sa invatam culorile, formele, ceasul. Evident ca la inceput doar le-a admirat, ma intreba de fiecare desen, uneori de nenumarate ori, dar a ajuns sa le “citeasca” singura si sa fie foarte mandra de asta. Au urmat carti de povesti foarte scurte si foarte ilustrate, carti de povesti cu abtibilduri in locul unor cuvinte, aceste fiind foarte utile in diferite etape. La inceput ii citeam eu povestea si ea lipea abtibildurile in locurile corespunzatoare, mai tarziu, dupa ce a invatat sa citeasca ii era usor sa citeasca de aici, fonturile erau mari si unele cuvinte erau ilustrate, deci mult mai usor pentru ea. Si cartile mici de povesti, care aveau atasat un animalut (tin minte un purcelus si un cal, de plus, ce scoteau capul prin pagini) au atras-o. La inceput se juca cu animalutul in timp ce-i citeam eu povestea, mai tarziu era foarte bucuroasa ca poate ea sa citeasca singura povestea respectiva, pe care o cunostea in mare masura.
Si cartile cu activitati pentru prescolari i-au placut, chiar daca acestea sunt mai mult caietele copiilor decat carti, tot e un bun punct de plecare pentru cartile de mai tarziu.
Si cartile de povesti si cu imagini de colorat au fost foarte utile. Mai coloreaza dar o intereseaza si firul povestirii, a revenit la ele cand a invatat sa citeasca si ii place sa-i citeasca lui Andrei (3 ani), chiar daca acesta o mai necajeste si, neavand rabdare prea mult timp, ii mai trage de carte, mai incearca sa o mazgaleasca, dar nici ea nu renunta cu una cu doua
In clasa intai, prima carte mai mare pe care a citit-o integral a fost Sahul pentru copii, o carte mare, gen album, foarte ilustrata si cu fonturi prietenoase. Nu am fortat-o sa citeasca aceasta carte Ne tot baraie sa jucam sah cu ea si ii tot explicam ca mai are de invatat, cand a vazut cartea in magazin a indragit-o si i-am luat-o, convinsa fiind ca o sa i-o citesc eu. Dar am vazut ca se poate si altfel. Aveam o intelegere: ea citea o pagina si apoi eu una, sau chiar doua. Si a citit-o si recitit-o integral

Micul print

A mai citit Micul print, nu cu aceeasi pasiune ca la cartea de sah dar a citit-o Si povestile lui Andersen le-a citit, in mare parte.Degetica e favorita ei, a citit-o in diferite editii, la inceput cu multe ilustratii si mai putin text, dar a ajuns si la varianta integrala. Si Peter Pan, cartea favorita a lui Andrei, a citit-o, dar in varianta Adevarul.
Ca tema de vacanta are, printre altele, sa citeasca o carte cu povesti foarte scurte – 1-2 pagini pentru o poveste, Mai spune o poveste parca se numeste. Ii place si parca o citeste in joaca.
Sunt convinsa ca alti copii de varsta ei au citit mai mult dar fiecare copil are stilul sau si nu vreau sa o fortez prea tare si sa transformam cititul, care acum este o placere, intr-o corvoada sau chiar pedeapsa.

Voi cum ati procedat cu copiii vostri? Nasica, voi ce cititi?:)

Sursa foto

Later edit: Au raspuns foarte frumos la leaspa si alti parinti: aici si aici.

Daca ati scris pe tema dati-mi un semn, va rog. Multumesc!

Simbolul pierdut

liladoarea — Wed, 03 Feb 2010 09:11:28 +0000

Da, mi-a placut Simbolul pierdut al lui Dan Brown. Nu pentru ca e la moda, ci pentru ca imi place genul asta de carti: simboluri, coduri, istorie. Stiu ca sunt foarte multi cei carora nu le place. Gusturile nu se dicuta, nu?
Daca nu ti-a placut Codul lui Da Vinci nu vad de ce ti-ar placea Simbolul pierdut. Poate ca prima poate parea ceva mai reusita, dar eu cred ca amandoua sunt la fel de bune. Prima era deschizatoare de drumuri si se lega de simboluri istorice mai cunoscute decat ultima. Despre Louvru stim cu totii mai multe decat despre Washington. Ambele carti poate cam violente dar nu asta e piesa centrala si poti usor sa vezi dincolo de asta.
Foarte interesant codul si variantele lui, patratul magic (un soi de sudoku mai avansat ) foarte interesante teoriile masonilor, informatiile despre Washington, binenteles, nescapand din vedere fictiunea. Cartea e un roman nu un document istoric.
Poate ca sfarsitul nu e chiar extraordinar dar imi place ca se termina intr-o varianta constructiva. Indemnul de cunoastere a Bibliei nu poate face rau nimanui, nu?
De asemeni, daca v-a placut Colectionarul de istorie veti indragi si Simbolul pierdut.

P.S Cartea era la reducere in Auchan si Carrefour