Bistro Lila

Ma tot pregatesc sufleteste sa fac turta dulce. Am mai facut si in alti ani dar nu mi-a iesit asa pufoasa si aromata cat sa mai caut reteta si alta data. De aceea sunt foarte usor distrasa de la obiectivul meu si iata ca am ajuns sa sa fac mai multe premiere deodata: martipan si mofturi cu martipan, ciocolata si fistic. Ideea cu cadouri dulci de casa de Craciun si nu numai mi se pare foarte buna, iar propunerile de aici nu pot sa nu te fascineze. Mi-e greu sa ma gandesc ca cineva s-ar supara sa primeasca trufe cadou, chiar daca sunt de casa, dar matipan cu ciocolata? Ramane de vazut daca voi gasi 🙂

Dintotdeauna am crezut ca martipanul se face foarte greu si ca e nevoie de specialisti seriosi pentru asta, insa, dupa ce am citit la Laura m-am gandit ca nu se poate intampla o mare nenorocire daca incerc, asa ca l-am trecut pe lista. Cum mi-au iesit in cale niste fulgi de migdale i-am cumparat automat, desi pe moment n-as fi stiut sa spun ce o sa fac cu ei. Asa ca, in prag de weekend, singura cu copiii dornici de joaca (joaca cu formele e favorita lui Andrei de la 2 ani), ne apucam de treaba.
Citește continuarea »

Oricat te-ai stradui n-ai cum sa stai departe de febra cumparaturilor din aceasta perioada. Poti sa faci liste dinainte, dar cat de devreme puteai sa cumperi cadourile de Craciun? Mai ales pentru copii, care mai modifica scrisoarea de mos poate chiar in ultima clipa. Cu atatia copiii pe lista n-am cum sa nu pun si carti pentru sacul mosului, iar editurile se intrec in perioada asta in reduceri si oferte.

Sigur ca prefer magazinele online chiar daca nu economisesc foarte mult timp, pentru ca imi ia destul timp sa aleg din ofertele lor.
Citește continuarea »

Oricat de optimista am pornit la drum cand a inceput clasa pregatitoare, dupa doua luni  pot sa spun cu siguranta: clasa pregatitoare este chiar clasa intai, un soi de clasa intai biss desi e inaintea ei. Lectiile in joaca cu care eram amagiti la inceput s-au spulberat de nici nu zici ca s-a pus vreodata problema asa. Temele care nu existau din start ca doar lucram totul in clasa  vin in salturi si daca nu vin se aduna parintii si fac petitii sa vina mai multe teme. Sa incurajam creativitatea, jocul, gandirea? Deocamdata nu, insistam pe scris viteza si in rest nu avem spatiu, timp.. Un desen cu un personaj cu parul mov nu e corect, trebuie corectat. Cerul de toamna nu poate fi asa intunecat, s-a facut o concesie sa fie acceptat asa. Nu suntem consecventi cu copiii – le spunem: maine nu intra nimeni in clasa fara.. , a doua zi nu mai amintim nimic despre ce le-am cerut . Iar parintii? Parintii vocifereaza pe la usi, pe hol, insa la sedinte initiaza petitii de sustinere pentru campionatul de scris viteza. Daca indrazneste cineva sa nu fie de acord atunci sa te tii. Mai rar sa obtii atata solidaritate pentru a sustine ceva pentru copiii nostri pe care vrem sa-i imprietenim cu scoala, sa le fie drag sa vina si sa-si faca temele (nu se pot face teme cu liniute prietenoase, mi s-a spus, asa ca le dam cate 4 pagini pe zi). Desi am un definitivat in invatamant si un copil de clasa a 4 a cu premii si medalii pe la toate concursurile la care participa mi s-a spus ca habar n-am, sa nu ma bag si mai ales sa nu ma duc la directoare. Mai nou nici programa scolara nu e prea obligatorie, stie invatatorul mai bine cum e.

Sigur ca ma cuprinde o lehamite si-mi vine sa stau deoparte sa faca ce vor. Insa cum sa nu fie afectat si copilul meu de toata harababura asta? Nu de performantele scolare imi fac eu griji, ci de celelalte abilitati pe care scoala trebuie sa i le dezvolte sau macar sa nu i le reprime – creativitatea, curiozitatea, inventivitatea, initiativa. Nu-i ducem la scoala sa-i dresam, sa fie simpli executanti.

Greu de supravietuit!

Daca aveti sfaturi le astept cu drag!

   Pentru ca Andrei a mai crescut (ne apropiem de 6 ani) am inceput sa mergem mai des la film. Film pentru copii. Mara isi dorea de ceva vreme dar l-am asteptat si pe Andrei. Am descoperit ca oferta de filme pentru copii este foarte variata si am gasit chiar filme bune, cu mesaje puternice, personaje haioase si mai ales in care binele invinge intotdeauna. Cred ca Motanul incaltat a fost primul film pe care l-a vazut Andrei la Cinema, am continuat cu Lorax, Sammy, Zarafa la KINOdiseea si Cinci eroi de legenda vazut ieri la invitatia Good Food (multumim). E drept ca la primul film nu a avut rabdare pana la sfarsit, probabil a fost si mai lung dar a rezistat pana la urma, dar la urmatoarele am scapat de sacaietoarea intrebare cand se termina, cu care ma bombarda la inceput. Si Lorax i-a placut mai mult Marei decat lui Andrei, insa la Sammy chiar si el a urmarit actiunea cu sufletul la gura si de atunci petrece mult timp in magazinele cu animale admirand broscutele.
Citește continuarea »

Pentru ca problemele cu care ma confrunt zi de zi cu copiii mei sunt din ce in ca mai variate si diferite de la un copil la altul tot caut carti si povestiri pe teme educationale, doar doar oi gasi ceva sa ni se potriveasca si noua. Asa a facut o colectie frumoasa in ultima vreme, din care pot sa recomand cateva: pentru imbunatatirea comunicarii cu copii – Comunicarea eficienta cu copiii acasa si la scoala- Adele Faber si Elaine Mazlish si Parinti straluciti- Profesori fascinanti Augusto Cury , despre care am citit la Laura, si, pentru idei de jocuri si activitati pentru imbunatatirea EQ – Inteligenta emotionala a copiilor – Lawrence E. Shapiro. Le-am citit pe fiecare de cel putin 2 ori, si le tin aproape pentru a-mi reimprospata memoria, daca e cazul.

Despre cea din urma vreau sa povestesc acum, fiind cea mai recenta. Dincolo de discutiile despe inteligenta emotionala si importanta ei in viata de zi cu zi, cartea asta mi-a dat o gramada de idei de activitati si jocuri cu copiii, de la cresterea empatiei, gandire realista, rezolvarea problemelor, dezvoltarea abilitatilor conversationale, automotivarea, responsabilizarea, folosirea spatiului virtual.
Citește continuarea »

In sezonul dovlecilor nu stiu de ce dar  nu ma trage deloc inima sa fac placinte cu dovleac. L-as gati oricum altcumva. Si pentru ca am fost cam zgribulita si friguroasa astazi m-am gandit ca o supa de dovleac ne-ar incalzi si ne-ar da energie. Dovleac aveam in casa, retete de supa sunt o gramada, asa ca nimic nu imi mai sta in cale. Desi reteta care ma tenta cel mai mult e cea thai am fost nevoita sa renunt, din lipsa de lemongrass si lapte de cocos m-am inspirat mai mult de aici, chiar daca n-am avut nuci si nici seminte de dovleac.
Citește continuarea »

La capitolul delicatese de multa vreme am pe lista dulceata de ceapa. Desi nu apucasem sa mananc am citit suficiente impresii pozitive care m-au convins ca e obligatoriu sa incerc. Asociam pe undeva cu supa de ceapa, desi nu seamana deloc, absolut deloc. Stiam ca nu e dulce, sau ca nu cu dulceata aduce, nu cu dulceata cu care suntem obisnuiti cand spunem dulceata de visine, de exemplu. Da, dulceata de visine e dulce acrisoara dar nu seamana absolut deloc cu dulceata de ceapa, care este si ea acrisoara si putin dulce. Dar foarte putin dulce, doar cat sa gadile papilele :), acrisoara cat sa de revigoreze un pic si aromata cat sa-ti lase o amintire placuta.
Citește continuarea »

Pentru ca am primit de curand un borcan cu muratura picanta de ardei iute cu ceapa si l-am devorat rapid m-am gandit ca ar merita sa incerc sa fac si eu cateva borcane.

Procedeul e foarte simplu si cantitatile au fost aproximative. Am avut si noroc cu ardeii, desi au fost iuti nu m-au usturat mainile pentru ca i-am tocat, desi nu am folosit manusi. Dar e de preferat sa aveti manusile la indemana, ca sa nu riscati 🙂
Citește continuarea »

Cu ceva vreme in urma imi povestea o mamica cum si-ar trimite fetita in varsta de 12 ani sa stea o vreme la tara, intr-o casa cu wc in fundul curtii si fara nici un fel de utilitati. Pe moment vestea m-a socat dar mama respectiva era suparata ca fiica ei nu stia sa aprecieze in nici un fel toate avantajele de care se bucura si aproape uitase sa se mai bucure. O ia masina de la scoala, isi face temele cu cei mai buni profesori, cum isi doreste ceva cum primeste iar o vacanta in Grecia cu vizite pe la Meteore o plictisise ingrozitor si nimeni nu-i intra in voie. Mama respectiva credea ca daca fiica ei ar vedea cat de greu traiesc alti oameni, fara nici un fel de avantaje de care ea se bucura, ar putea aprecia mai mult ce are si ar invatat sa se bucure cu adevarat.
Citește continuarea »

De multa vreme ma tenteaza reteta aceasta, de inspiratie frantuzeasca, fiind o noutate absoluta pentru mine. Am mai gatit dovleac cu legume, insa nu cu carne (desi poate seamana pe undeva, putin e drept, cu pepenele galben umplut cu carne tocata) insa daca va place dovleacul si vreti sa incercati si altceva decat placinta cu dovleac o sa va placa sa descoperiti si dovleacul umplut.
Citește continuarea »