Ma bucura invitatia qbebe.ro de a scrie despre experientele mamicilor – azi despre alaptare. Desi au trecut aproape 3 ani de cand am incheiat capitolul imi amintesc cu bucurie si emotie acea perioada de dupa nastere. Cate framantari si nelinisti, mai ales la Mara, primul copil (sa o luam cu inceputul), in care tot ce citisem in diferite carti, pe diferite site-uri se batea adesea cap in cap! Un lucru stiam sigur: vreau sa alaptez. Eram convinsa de beneficiile alaptarii si eram croita sa reusesc. Usor de zis dar cand te vezi cu bebelusul in brate totul devine mult mai complicat.
Read the rest of this entry »

Am ajuns astazi la European CSR Lessons , la invitatia lui Dragos Dehelean caruia ii multumesc si pe aceasta cale. Ma bucur foarte tare ca am participat, am aflat foarte multe lucruri interesante despre ce fac companiile, mai mari sau mai mici, in materie de CSR.

Am participat doar la prima parte – Studii de caz: Dezvoltarea comunitatilor locale.

Toate prezentarile au fost interesante dar de departe s-a detasat cea a OMV Group sustinuta de d-l Wolfgang Kraus. Poate si din cauza ca a vizat greseli frecvente care se fac in campanii de marketing, cu exemplul concret Haka Dance, care s-a vrut sa fie folosit in campanii de Spice Girls, Fiat si chiar si de OMV, campanii soldate cu esec deoarece nu au respectat comunitatea Maori de la care imprumutau dansul respectiv. De aici dl Kraus a trecut la prezentarea unei campanii reusite in Yemen, unde, in ciuda terorismului si a altor probleme s-a ajuns la o colaborare de succes cu comunitatea locala, reusita datorata cunoasterii si sprijinului real oferit comunitatii yemenite.

Anca Ilinca Macri de la BCR ne-a vorbit de programul Start Business, prin care BCR se implica in educarea si formarea viitorilor anteprenori. Interesant de notat ca programul se desfasoara cu ajutorul voluntarilor din companie, care se implica in educarea anteprenoriala a tinerilor. Programul se adreseaza studentilor, pentru elevi ar exista alte programe de educatie financiara (nu le cunosc, interesant de aflat).

Giuliana Porta de la UniCredit Foundation a vorbit depre implicarea lor in sprijinul victimelor emigratiei – copii si batrani ramasi fara sprinjin iar Cristina Horia de la Fundatia Sensiblu a vorbit despre programul lor de sprijinire a victimelor violentei domestice.

Interesanta discutia care s-a iscat pe baza diferentierii pe care vroia sa o faca reprezentanta Fundatiei SensiBlu, intre PR si CSR. Mona Nicolici Head of Community Relations & Social Affairs Petrom a simtit nevoia sa intervina, sustinand ca nu se poate face o delimitare clara intre cele doua si ca numai o interconectare intre PR si CRS poate duce la succes. Exemplul oferit a fost destul de clar: daca fac o campanie la televizor pentru recrutare de voluntari e PR sau CSR?

Imi pare rau ca nu am putut sa raman mai departe la discutie, prezentarea Monei Nicolici nu as fi vrut sa o pierd. Inteleg ca a explicat cum a reusit sa implice in CSR fiecare angajat Petrom, lucru care nu poate fi decat apreciat. Raman in continuare cu ochii pe taraluiandrei.ro si voi urmari toate companiile care vor sa comunice despre activitatea lor de CSR.

Acum cateva zile am asistat la o intalnire cu parintii la gradinita care m-a lasat fara cuvinte. A fost o experienta neplacuta despre care mi-e greu sa-mi adun cuvintele. Ma obsedeaza imaginea taticului, asa cu ceva muschi sau cu o geaca de piele ce lasa impresia asta, care intra intr-o sala plina de femei, mamici si educatoare, si striga: ”care esti educatoarea ca-ti arat eu tie”. Nu mai comentez ca, desi copilul in varsta de 3 ani mergea de mai bine de un an la aceasta gradinita, tatal nu o cunostea pe Doamna Educatoare. Nu comentez nici cazul copilului pentru ca nu sunt psiholog, chiar daca am facut ceva psihologie prin facultate.

Avand deja 2 copii am fost la cateva sedinte cu parintii pana acum.
Read the rest of this entry »

Cu oarece intarziere am ajuns si cu copiii la un dentist pregatit sa lucreze cu copii. Si nu putem decat sa ne bucuram. Dupa a doua vizita avem deja maselute sigilate si un frumos colier la gat 🙂 Da, Mara care tipa ca din gura de sarpe cand ii spuneam ca i se misca suficient un dintisor car sa-i cada sau , si mai grav, sa-l legam cu ata , a coborat razand din cabinetul dentistului cu dintisorul la gat. Ma bucur foarte tare ca nu a capatat nici un fel de teama sau neplacere cu privire la dentist, spre deosebire de Dan, care si-a depasit teama de dentist la maturitate.

Mai avem de sigilat, poate si un aparat dentar dar suntem pe drumul cel bun, iar cel mai important este ca si ea colaboreaza foarte bine. Nu se mai intampla sa sara peste apa de gura sau ata dentara, se straduieste de fiecare data sa-si perieze dintii corect si nu mai inventeaza scuze, ca pana acum  – mi-e prea somn mami, ma spal maine .

Iar Andrei cu greu a acceptat sa plecam, prea ocupat fiind cu Nintendo cat timp era Mara pe scaunul dentistului.

In concluzie recomand http://www.de4kids.ro/ si va tin la curent 🙂

Cu totii suntem in cautare de cadouri in aceasta perioada. Oferte peste oferte, greu sa te hotarasti. Inca mai pot scrie in avans pe net, Mara inca nu va citi aici inainte sa vina Mosul 🙂 Deocamdata am cumparat carti de la Teora si Lectii de matematica de la Intuitext (da, se pare ca au aparut si pentru clasa a 2 a, astept comanda).  La Teora tentatia foarte mare,au si reduceri,  cu greu m-am oprit ca sa ma incadrez intrun buget 🙂 Sper sa-l atraga si pe Andrei Sistemul Solar, Mara sigur va fi incantata . Baletul de teatru Frumoasa din padurea adormita e mai demult pe lista mea, asa ca nu am ratat ocazia. Am mai adaugat puzzle cu muzica si povesti, sudoku cu autocolante si foto ghicitori 🙂 In materie de carti mai am un singur mare dor, ca sa zic asa, si anume  Arta pentru copii de la Editura Gama. Am vazut o prezentare a cartii la Atelierul Talente de Nazdravani si am ramas impresionata de atunci. Primisem si un voucher cu reducere insa nu am putut ajunge atunci la trag sa-l folosesc. O sa-i scriu Mosului 🙂

E timpul sa ma uit la raionul de jucarii, evident educative. Aveti ceva recomandari?

Era sa uit. Cumparaturile le-am facut, evident, online.

Biciclete si triciclete pentru toti!

A venit toamna. Emotii la un nou inceput de an scolar. Pentru inceput colindam magazinele pentru haine de scoala: uniforma si tot restul. Dam o fuga si-n Obor, ca asa tineam eu minte ca sunt aprovizionati. Nu foarte multe de scoala dar gasesti. Si vanzatoarele ceva mai amabile, dispuse sa-ti arate marfa sa te hotarasti, nu ca pana acum. Noutatea? Preturile de criza: pe fata produsului un pret, pe spate altul.

Ne oprim sa luam blugi. Ii sucim, ii invartim, 50 ron. Ii vrem. Stati sa vedeti, ca pretul asta e la masuri mici, astia’s mai mari, 60 ron. Pe  spate aveau trecut 60 ron. Adica ii vreti din spate sau din fata.. Stau si ma gandesc, ma uit lung la vanzatoare, care se fastacea de nu mai stia ce sa faca, se inrosise, Mara vroia blugii, Andrei se grabea si tot asa. Probabil ca de obicei acceptam si ma multumeam sa bomban. Dar azi nu. Refuz super ofertele din Obor si ma duc croita tot la magazinele de unde cumparam de obicei.

Voi de unde cumparati ?

Parcul de la Izvor nu e deloc printre parcurile mele favorite. Copacii inca mici cu greu iti pot da o idee de aer curat in centrul orasului. Iar daca e soare risti o insolatie daca stai mai mult de jumatate de ora.

Insa, de ceva vreme, anticul loc de joaca a fost refacut. Acum troneaza un castel cu turnulete, tobogane , tunele, leagane, bicicleta circulara, mese de ping pong, chiar cateva aparate de fitness pentru adulti, motiv pentru care devine destul de usor favoritul .

Si nici nu are nisip, asa cum a fost un trend in parcuri pana de curand, de te intoceai acasa cu nisip si in dinti. Lui Andrei ii place la nebunie podul suspendat, Marei toboganele inalte.
Read the rest of this entry »

Dupa cum va spuneam, ziua de ieri a fost pentru mine cu dubla semnificatie: inainte de a fi sf Valentin a fost ziua mea. Si pentru ca la noi e plin sezon de sarbatoare, primul sarbatorit fiind Andrei si Mara devenind pe zi ce trece tot mai nerabdatoare pana pe 16, aproape ca nu am putut face fata lungului chestionar la care m-au supus copiii: ce faceam cand eram copil de ziua mea, cine venea in vizita, cum aveam tortul si cate si mai cate, dupa care vine intrebarea suprema: ce cadou imi doresc. Si, ca sa scap, si pentru ca Mara amana de mult timp sa-si scoata dintisorul care se mai tinea intr-un fir de ata, ma hotarasc pe loc: de ziua mea vreau sa-mi faci cadou dintisorul care se misca. Pana aici a tinut bucuria, s-a intristat si a fugit la joaca, nici vorba sa se indure sa-l scoata, chiar daca e deja al 4-lea si ceilalti au iesit relativ usor.
Si iata ca pe seara ajungem la cumparaturi. Cand sa platim Mara se intoarce victorioasa spre mine si fericita nevoie mare: La multi ani, mami! Uite cadoul tau!
Inutil sa va spun cat de ciudat se uita toata lumea la noi, parca eram un grup de vrajitoare :d :d :d Recunosc, era ciudat :d
Dar a fost cel mai frumos cadou de ziua mea :d

Una dintre problemele cu care nu se poate sa nu se confrunte parintii este inevitabil si olita. Binenteles, cei mai multi dintre noi ne-am dori ca bebeul sa stea pe olita chiar de la nastere, eventual sa se si steraga singur la fundulet. In realitate insa, asta se intampla in general dupa un an si jumatate la cei mai precoci, dupa 2 ani si 2 luni in cazul nostru, pana la 4 ani, in cazul altor copii. Am citit diferite pareri ale specialistilor pe aceasta tema si se pare ca nu avem de ce sa disperam daca bebeul intarzie sa bage in seama olita, chiar daca altii de varsta lui o fac deja. Se spune ca un control al sfincterelor se produce practic dupa 2 ani, iar fortarea copilului sa accepte olita poate provoca traume care se pot manifesta mai tarziu (in special e cazul copiilor care in jurul varstei de 5 ani fac pipi in pat), probleme care necesita ajutor de specialitate. Evident pot exista si exceptii insa fortarea evident nu poate duce la ceva bun.
Read the rest of this entry »

Victor a împlinit 6 anişori pe 6 decembrie 2008. Şi tot atunci Dan Sântimbreanu s-a hotărât să îl ajute. Victor Damian are caraniofaringiom şi îl doare tare rău capul. De un an de zile suferă tare mult. Victor a fost operat acum un an, însă medicii români nu au putut scoate prea mult din tumoră. Au spus că Victor putea rămâne paralizat. A stat o lună şi jumătate în spital. A făcut diabet insipid, iar Victor bea atât de multă apă încât a ajuns să elimine 6 litri pe zi. Apoi tumora a crescut mai mare decât era…
Read the rest of this entry »