La noi in sector se recicleaza din greu.

reciclam

reciclam

De cate ori gasesc asa la cosurile de reciclat nu pot sa nu ma intreb daca are vreun rost sortarea gunoaielor si fuga noastra prin oras dupa o pubela pentru reciclat.
Voi cum reciclati? Si unde?

tags, ,

M-am saturat sa tot aud fumatori revoltati ca se interzice fumatul in diferite locuri. Cred ca e frustrant pentru ei, am fumat si eu, din pacate, cativa ani, acum insa o categorie aparte de fumatori ma deranjeaza. M-am saturat pana peste cap ca oricunde ma duc cu copiii sa fiu nevoita sa plec din cauza nesimtirii unora care, in timp ce-si asteapta odraslele isi baga tigarile sub nasul copiilor mei. Si nici vorba de restaurante sau alte locuri de care ai zice ca sunt pentru adulti. Nu. E vorba doar de locurile de joaca pentru copii, si cel mai recent, un spectacol de teatru de marionete pe strada, ieri, in Cismigiul copiilor. Aglomeratie mare, abia am gasit in loc langa scena, nu in fata, nebunie de copii si brusc o vad pe Mara ca vine tinandu-se de nas. Cand ma uit cu atentie o mamica “draguta” isi ferea odrasla, tinand tigara in spate, in fata copilului meu.

De cand am copii am renuntat sa merg in multe locuri, pe motiv de fum de tigara. Dar chiar sa plecam si din spatiile pentru copii pentru ca nu rezista parintii fara tigara chiar ca nu mai inghit. Poate ar fi cazul sa apere cineva si drepturile copiilor impotriva fumatorilor. Si in cadru organizat, pentru ca eu singura nu ma simt in stare sa-l iau de guler pe fiecare. Sau asa ar trebui?

Pozele sunt de ieri din parc, fara tutun , ca nu merita nici macar poza.

cismigiul copiilor


Read the rest of this entry »

Astazi am primit cu bucurie un colet cu produse de la complex-apicol.ro pentru testare. Se pare ca sunt printre primele persoane care testeaza crema Apirdermaliv, multumesc inca odata @complexapicol .
Folosesc produse cosmetice pe baza de miere de foarte mult timp asa ca abia astept sa testez produsele primite. Cred ca toata lumea cunoaste beneficiile mierii si produselor apicole, macar la modul general, atat in alimentatie cat si aplicate extern, in produse cosmetice. Am folosit miere si ca sa-mi pregatesc singura o masca, amestecand-o cu putina argila si apa, copiii mei si-o pun pe rana sau arsura daca avem la indemana, e nelipsita in ceaiul lor (eu ma straduiesc sa nu-l indulcesc in nici un fel, deh, kilogramele) si avem mai mereu miere in casa.
Read the rest of this entry »

Intotdeauna in prag de sarbatori (Paste, Craciun, 1 iunie, 1 decembrie si altele) tot mai multi oameni se mobilizeaza sa stranga donatii pentru cei necajiti – copii, batrani, bolnavi. Ideea nu e rea insa chiar ajuta? Stiu ca imi voi pune multa lume in cap dar chiar ii ajutam? Ma refer in special la copii, pentru ca tot vine 1 iunie si multa lume se mobilizeaza sa stranga jucarii pentru copii. Foarte frumos dar ce-ar fi sa incercam totusi sa facem ceva care sa-i ajute cu adevarat? De ce spun asta? Ma gandesc in primul rand la copii cum sunt cei despre care ne-au povestit bloggerii care au fost cu Unicef azi prin Faurei, Tudor Vladimirescu si altele asemenea. Copiii astia care locuiesc in case de pamant, fara apa, curent electric, care sunt trimisi la scoala doar sa-si ia alocatia si care sunt pusi la munca de mici. Copii care au calculatoare la scoala dar nu au apa si oricum nu pot sa ajunga pe la scoala. Oare in loc de papusi n-ar fi mai bine punem mana de la mana sa ducem apa sau lumina intr-un sat uitat de lume? Sa facem camine pentru elevi sau ceva de genul asta? Nu vreau sa judec pe nimeni dar as vrea sa vad mai mult sprijin pentru campanii reale, cu continuitate, cu rezultate reale.
Sa luam un exemplu: ajuta cu ceva un copil de care vorbeam mai sus, care nici sa mearga la scoala nu poate, nu are nici apa/curent etc daca eu ii ofer cel mai minunat tort din lume? Nu l-ar ajuta mai mult daca l-as ajuta sa se spele, sa mearga la scoala, sa faca vaccinuri si sa aiba indrumare?
Eu cred ca doar prin educatie copiii pot avea o sansa pentru viitor, sa invete cumva sa se descurce, sa invete macar o meserie din care sa traiasca. Sigur ca au nevoie si de jucarii dar parca altele ar fi prioritatile.
Moda a ajuns si la copii intr-un mod tare neplacut si mult copii devin nefericiti pentru ca nu au cea mai noua jucarie din serie sau cel mai nou model de telefon. Dar adultii le-au transmis astfel de griji nefiresti pentru varsta lor. Cata ingamfare iti trebuie sa te duci la colegul fiului tau, in varsta de 8 ani, si sa-i spui: tu de ce nu ai telefon mobil? iti dau eu unul daca vrei, ca o sa ajungi singurul din clasa care nu are?! Astea sunt fapte bune?
Ce-ar fi sa spijinim oameni/firme/fundatii care ajuta cu adevarat oameni? Ce-ar fi sa ajutam oameni exact atunci cand au nevoie si cu ce au nevoie, daca putem, si nu sa le aruncam praf in ochi si sa ne batem cu pumnii in piept ca suntem cei mai buni? Ce ar fi?
Sigur ca un om nu va aduce apa intr-un sat (oare?) dar un grup de oameni inimosi au renovat un spital (mai multe, dar sigur ca nu destule), aduna copii si-i duc la scoala, la spital, si sunt anonimi. Si sunt oameni minunati, pe care ar trebui sa-i sprijinim mai des.
Deci, ce oameni minunati sprijiniti?

salata de varza

Azi am descoperit o salata de varza extraordinara. Arata ca o salata de varza obisnuita dar e atat de..exotica. Pe langa varza, marar, ulei de masline am pus ghimbir taiat marunt ( putin, o bucata cat degetul mic, taiat marunt, pentru un bol mare de salata) si otet balsamic.

Asa am transformat o salata banala intr-una extraordinara de nici n-a mai contat ca asta a fost cina mea (nu degeaba s-au dus 2 kg in 7 zile🙂 ) Merita sa incercati!

Pofta mare!

 


Azi am gasit in piata (aia care a mai ramas, la 20 min distanta, cu masina) cele mai dulci rosii din lume. Si cele mai frumoase. Si capsunele de azi sunt foarte foarte bune. Nu la fel as zice despre cirese dar oricum capsunele sunt preferatele mele, daca e sa aleg la modul general.

Sa aveti pofta 🙂 !

Am vazut si eu ieri, intamplator, la realitatea, psihologul care scotea solutii din joben: interziceti facebookul la adolescenti. Ce simplu e pentru unii!

Interzicerea nu e niciodata o solutie! Nu asa abstracta, e interzis si gata. Bine ca n-a propus sa-i tinem incuiati sub cheie ca sa fim siguri ca nu fug.

Sub povara vremurilor de cele mai multe ori pierdem din vedere comunicarea cu copiii nostri. Nu ne e deloc usor cu grijile de zi cu zi dar pe lista noastra de prioritati sunt, in general, lucrurile materiale. Suntem tare mandri cand le oferim cel mai nou model de Ipfone sau ca ai nostri sunt imbracati numai de firma. Ca o paranteza, am vazut copii de 8 ani incurajati  sa aiba telefon mai bun decat al invatatoarei. Cu toate astea nu acceptam in ruptul capului ca ne indepartam de copii si ca pe zi ce trece ii cunoastem mai putin. Ramanem blocati pe formularea : copilul meu nu minte (o aud chiar de la parinti de copii de 3 ani) si tot ce se poate intampla pe parcurs ne socheaza si cu siguranta nu depinde de noi.
Read the rest of this entry »

inghetata

Pentru ca ma lupt cu kilogramele si pentru ca e vara am gasit o solutie pentru a evita inghetatele pentru care ai nevoie de 3 ore de tras la sala dupa. Tocmai observasem cat de rar mananc fructe rosii. Da, nu e inca sezonul, abia apar capsunele dar fructe rosii congelate sunt prin foarte multe magazine la un pret ok. Doctor Oz m-a convins cat e de necesar sa le introduc in dieta si nu prea stiam cum. Le mai adaugam eu in prajituri, prajituri de care nu mai vreau sa stiu o vreme macar 🙂 Asa ca improvizam ceva foarte bun si racoritor .
Read the rest of this entry »

Am ajuns astazi la European CSR Lessons , la invitatia lui Dragos Dehelean caruia ii multumesc si pe aceasta cale. Ma bucur foarte tare ca am participat, am aflat foarte multe lucruri interesante despre ce fac companiile, mai mari sau mai mici, in materie de CSR.

Am participat doar la prima parte – Studii de caz: Dezvoltarea comunitatilor locale.

Toate prezentarile au fost interesante dar de departe s-a detasat cea a OMV Group sustinuta de d-l Wolfgang Kraus. Poate si din cauza ca a vizat greseli frecvente care se fac in campanii de marketing, cu exemplul concret Haka Dance, care s-a vrut sa fie folosit in campanii de Spice Girls, Fiat si chiar si de OMV, campanii soldate cu esec deoarece nu au respectat comunitatea Maori de la care imprumutau dansul respectiv. De aici dl Kraus a trecut la prezentarea unei campanii reusite in Yemen, unde, in ciuda terorismului si a altor probleme s-a ajuns la o colaborare de succes cu comunitatea locala, reusita datorata cunoasterii si sprijinului real oferit comunitatii yemenite.

Anca Ilinca Macri de la BCR ne-a vorbit de programul Start Business, prin care BCR se implica in educarea si formarea viitorilor anteprenori. Interesant de notat ca programul se desfasoara cu ajutorul voluntarilor din companie, care se implica in educarea anteprenoriala a tinerilor. Programul se adreseaza studentilor, pentru elevi ar exista alte programe de educatie financiara (nu le cunosc, interesant de aflat).

Giuliana Porta de la UniCredit Foundation a vorbit depre implicarea lor in sprijinul victimelor emigratiei – copii si batrani ramasi fara sprinjin iar Cristina Horia de la Fundatia Sensiblu a vorbit despre programul lor de sprijinire a victimelor violentei domestice.

Interesanta discutia care s-a iscat pe baza diferentierii pe care vroia sa o faca reprezentanta Fundatiei SensiBlu, intre PR si CSR. Mona Nicolici Head of Community Relations & Social Affairs Petrom a simtit nevoia sa intervina, sustinand ca nu se poate face o delimitare clara intre cele doua si ca numai o interconectare intre PR si CRS poate duce la succes. Exemplul oferit a fost destul de clar: daca fac o campanie la televizor pentru recrutare de voluntari e PR sau CSR?

Imi pare rau ca nu am putut sa raman mai departe la discutie, prezentarea Monei Nicolici nu as fi vrut sa o pierd. Inteleg ca a explicat cum a reusit sa implice in CSR fiecare angajat Petrom, lucru care nu poate fi decat apreciat. Raman in continuare cu ochii pe taraluiandrei.ro si voi urmari toate companiile care vor sa comunice despre activitatea lor de CSR.

N-am mai scris nimic despre dieta pentru ca.. am ignorat-o. Mda. Mi-e rusine, mi-e groaza mai bine zis, dar am ajuns aici.  Ma apucasem sa scriu despre asta ca sa am o motivatie mai buna, in speranta ca ma voi tine mai usor de program. A functionat, o vreme. Ma bucuram foarte tare dupa ce-mi faceam exercitiile si ma gandeam ca am despre ce sa scriu. Dar, usor usor n-a mai contat nici asta. Cea mai mare greseala pe care am facut-o a fost ca am renuntat la miscare, atat la exercitii cat si la mersul pe jos zilnic. La asta se mai adauga si cinele intarziate si iata ca tot ce reusisem sa dau jos s-a intors. N-are rost a povestesc despre scuze. As putea scrie volume intregi despre scuze, dar n-ar fi decat timp irosit.

Stiu foarte bine ca cel mai mare dusman al meu sunt eu insami. De fiecare data cand fac sport ma simt asa de bine! Cum e posibil sa uit asta asa usor si sa-mi tot gasesc scuze in zile proaste sau alte asemenea? Sper ca motivatia de acum sa fie mult mai puternica si sa reziste. Cel mai important e sa reziste! Motivatia nu tine atat de aspect, cat mai ales de sanatate. Cand am auzit la Dr Oz ca, daca scapi de 4,5 kg, iti prelungesti viata chiar cu 10 ani m-a pus serios pe ganduri. Am motive serioase pentru care vreau sa traiesc mai mult alaturi de familia mea asa ca trebuie sa ma pun pe treaba!
Read the rest of this entry »