De multe ori pregatesc ca gustare sau chiar masa rapida sub forma de salata. In general pornesc de la ingredientele din camara, mai nou am inceput sa folosesc si fasolea, in general rosie, de cand a tot  laudat-o Doctor Oz, atat pentru proteinele de calitate pe care le contine cat mai ales pentru cantitatea mare de fibre.

Azi am folosit o conserva mica de fasole rosie, 2 oua fierte tari, o conserva de sardine in suc propriu, patrunjel verde si zeama de lamaie. Se pregateste rapid: fierbem ouale, desfacem si scurgem conservele, tocam patrunjelul si amestecam. Adaugam zeama de lamaie dupa gust si gata 🙂

Fotografia nu e reusita dar poate va da idei.

Merita incercat! Cu siguranta va scoate din impas cand nu aveti prea mult timp la dispozitie!

Andrei si-a dorit tort in forma de Mickey Mouse 🙂 Nu-s deloc indemanatica dar m-am straduit sa ii indeplinesc dorinta si el s-a bucurat. Nu am pretentia sa ma prezint la vreun concurs cu tortul asta, doar sa va dau idei, daca aveti nevoie 🙂

La gradi a avut tort Cars, de cofetarie. Foarte frumos si gustos, dar, din pacate, el a mancat doar decoratiunea. De aceea m-am straduit sa-i fac eu, acasa, poate reusesc mai pe gustul lui. S-a amuzat de ce-a iesit si a si mancat ceva, mai mult crema dar sunt multumita 🙂


Citește continuarea »

Imi place foarte mult avocado si ma straduiesc sa nu uit sa-l pun mai des in cosul de cumparaturi. A durat ceva pana am invatat si sa aleg un avocado bun si copt, dupa ce am nimerit de cateva ori un fruct tare imposibil de mancat. Secretul e sa fie usor moale cand il apesi cu degetul, nici foarte moale sa intre mana prin el dar daca e rigid sigur nu e bun de mancat si nu intotdeauna se mai inmoaie daca-l mai tinem cateva zile in bucatarie.
Citește continuarea »

De jumatate de an ma obsedeaza tortul de portocale pe care-l facea matusa mea la evenimente festive in copilarie. A devenit madlena mea si nu aveam cum sa nu incerc sa ajung la reteta originala. Am tot cautat pe net si am gasit aici tortul care seamana perfect cu cel al matusii mele. Sigur ca nu am reusit sa-l fac perfect, mai am de lucru la aspect in special, dar sunt multumita de rezultat, tinand cont ca nu am facut prea multe torturi  in aventura mea culinara.

 

Prepararea este destul de usoara, nu e deloc inspaimantator, dupa cum ma asteptam eu.
Citește continuarea »

Pentru ca februarie e o luna foarte importanta in familia noastra provocarea suprema  (culinara) pentru mine sunt torturile. Pentru ca le fac destul de rar si nu-s din cale afara de indemanatica am emotii de fiecare data.

Anul acesta unul din torturile dupa care m-am inspirat a fost acesta, insa acum vreau sa va povestesc despre trufele pe care le-am descoperit cu acest tort. Incredibil cat de usor se fac, timp sa ai si ingrediente de calitate.
Citește continuarea »

De multa vreme vreau sa fac humus dar nu am mai gasit tahini – pasta de susan, si parca nu ma simteam in stare sa o fac singura. Am mai gatit cu tahini vinetele si imi place foarte mult gustul, o sa mai caut si alte retete cu tahini.

Acum am gasit pasta de susan la o macelarie arabeasca (pe Nerva Traian), pana acum cumparam din Auchan dar de ceva vreme lipseste cu desavarsire.

Sa revenim la humus. Se prepara foarte usor, trebuie doar sa pregatim toate ingredientele si sa avem un mixer . M-am inspirat de la Razvan, care ne incanta cu povestile sale de calatorie.  
Citește continuarea »

Ar trebui sa am o categorie intitulata Tineti cuptoul aproape, nu-i asa? O pizza la caldurica nu suna rau deloc. Mai ales ca am facut ceva miscare in weekend, chiar daca nu am iesit din casa (kinect-ul sa traiasca ).
Citește continuarea »

Citisem eu de ceva vreme la adihadean.ro despre chocolate lava dar pana nu te apuci efectiv de lucru nu te convingi ca e simplu de facut si atat de buun de mancat 🙂

Cum vremea de afara ne tine tot mai mult pe langa cuptor si cum iubim foarte tare ciocolata iata ca aseara am facut chocolate lava.
Citește continuarea »

De la targul de carte Gaudeamus cea mai draga carte cu care am plecat acasa a fost Sanctus, care s-a bucurat de o intensa campanie de promovare inca de la lansare. Am citit cartea cu sufletul la gura insa am amanat sa scriu despre ea tocmai pentru ca am vazut s-a tot scris. Acum insa, asteptand o carte din campania vALLuntar, m-am hotarat sa scriu si de Sanctus, pentru ca fiecare post valoreaza 15 minute de voluntariat, iar acestea se pot prelungi cu inca 3 min pentru fiecare comentariu.

Sanctus e a doua carte din Seria Fictiunii pe care o citesc, dupa Anticarul.

Thrillerul este construit cu mare atentie la detalii. Povestea ne poarta de la Citadela din sudul Turciei la statuia Cristului de la Rio de Janeiro si aflam din mers informatii inedite si savuroase despre locatiile amintite. Calugarii din secta Sanctus, cu ritualurile lor socante si violente, au o misiune foarte grea – protejarea textului original al Bibliei, chiar daca doar cei alesi cunosteau secretul ce trebuie protejat. Pentru asta nu se dau in laturi de la nimic, inclusiv crima, daca interesele ordinului o cer. Calugarul care, initiat fiind afla secretul, se hotaraste sa-l dezvaluie lumii intregi, chiar daca stie foarte bine ca asta il va costa viata. Modul foarte ingenios prin care reuseste sa transmita mesajul ascuns intr-un cod scrijelit pe samburi de mar (atat de speciali) pe care ii inghite nu poate sa nu ne trimita cu gandul la codurile lui Dan Brown, daca nu am fi facut pana acum legatura cu mistica si simbolismul cu care ne-am obisnuit de la Codul lui Da Vinci incoace.

Personajele bine construite, calatoria prin lume, de la Ruina la Rio De Janeiro, povestea ce curge in ritm cinematografic, care te surprinde la fiecare capitol si e atat de imprevizibila, sfarsitul usor fantastic sunt tot atetea motive pentru care nu vei uita usor cartea. Astept cu nerabdare continuarea trilogiei.

 

Nu uitati: articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL. Pentru fiecarea comentariu se adauga inca 3 minute de voluntariat!

Ieri am copt muffins cu portocale, tot asa, in cadrul operatiunii ‘‘cuptorul” 🙂  . De ceva vreme tot incerc retete de muffins , niste prajiturele delicioase, care se pregatesc rapid si se termina din farfurie si mai rapid.

Acestea cu portocale sunt foarte bune cu un ceai aromat la caldura, se potrivesc foarte bine cu vremea de afara.

M-am inspirat de la Laura, unde gasesc intotdeuna inspiratie si niste fotografii care-mi raman in minte multa vreme 🙂

Procedeul e foarte simplu, mai mult dureaza sa facem sucul de portocale. Nu am folosit amidon, pentru ca n-am avut, dar am fost foarte multumita de rezultat. 
Citește continuarea »