Bistro Lila

Sa fie oare cel mai greu lucru de pe pamant? Cum ce anume? Sa fii parinte. Atatea decizii pe care le iei pentru copilul tau, nu pentru tine,  de cele mai multe ori ferm convins ca sunt cele mai corecte, te duc uneori pe niste carari intortocheate care te fac sa pui totul la indoiala. Oare era mai bine daca procedam altfel? Nu vom stii niciodata, nu mai avem cum sa ne intoarcem din drum.

Nu exista cuvinte care sa exprime bucuria pe care o simti cand constientizezi ca ai un copil frumos, sanatos si destept. Daca el vrea sa invete literele la 4 ani nu vad de ce ai vrea sa te opui. Il incurajezi cum poti, incercand sa nu pui presiune pe el. Il duci la scoala si te minunezi in ce generatie de genii ai nimerit. Pana la sfarsit de clasa a doua toata clasa are FB pe linie. Intotdeauna ti-ai spus ca n-o sa-ti trimit copilul la concursuri, ca sunt prea multe, ca e o industrie, ca il lasi sa-si traiasca copilaria. Dar FB in toata clasa nu poate sa nu te puna pe ganduri. Cum se face ca din copiii astia de FB pe linie se ajunge in clasa a 8 a sa nu ia nimeni peste 5 la testele nationale? Chiar sunt ei speciali? Si uite asa incepi sa-l lasi la concursuri. Lui ii place, incepe sa vina cu premii, chiar nationale, si incepi dintr-o data se te simti mai bine, mai linistit. Concursurile il tin in priza, se pregateste pentru ele si nu mai e nevoie sa se pregateasca in plus pentru scoala, merge chiar la un cerc de performanta, din proprie initiativa, nu presat de tine, crezi ca esti pe drumul cel bun.

Si iata ca vine si primul lor examen important din viata de scolar, cel in baza caruia se face repartizarea in clasa a 5 a. Si te trezesti intr-un dus rece, de gheata. La subiecte foarte usoare obtin punctaj maxim foarte multi copii, si foarte putini dintre cei cu premii si medalii la concursuri. Asa ca ajungi cu sufletul la gura sa numeri orele si minutele pentru ca situatia copilului tau e pe muche de cutit: cu 97 de puncte nu esti sigur ca intra la clasa buna. Intr-a cincea. Da, e o singura clasa buna in scoala, din pacate. Si asta pe bune, dupa rezultatele obtinute in anii trecuti la examene la clasele profesorilor respectivi. Asa ca ajungi iar la ideea ca e o generatie de genii din moment ce iau 20 100 de puncte, din vreo 60 de copii cred, iar noi cu 97 , si alti colegi cu 94, cu multe premii pe la concursuri, abia abia daca avem loc. Asa ca pe undeva nu am procedat corect.

Ma bucur insa ca intre timp si-a descoperit o pasiune si orice zi in care mai descopera ceva legat de ea e pentru ea cea mai frumoasa zi. Cred ca asta nu e putin lucru si o sa o incurajez in continuare.Cel mai important e sa-si urmeze visul, nu? chiar daca visul se va schimba, poate, pe parcurs.

Sursa foto