Ciudata mintea omeneasca! Ce mecanisme ii determina pe oameni sa se topeasca de placere si de griji in fata unui botz cu ochi, cum il numesc unii pe bebe, in general al altora, in timp ce altii isi ascund cu greu repulsia fata de micul personaj care mananca, ragaie, vomita si face caca.

De parca doar copiii sunt subiecte de disputa intre oameni. Pana si diamentele sunt lucruri pentru care unii ar omora bucurosi iar altii nu s-ar impresiona in nici un fel la vederea lor.

Nu o sa am vreodata pretentia ca cineva sa-mi iubeasca copilul. Atata vreme cat nu-l pasez pe capul nimanui nici nu prea inteleg cum ii deranjez pe altii cu grijile mele.

Cum ii poti explica cuiva care nu a iubit ce e iubirea? Cum poti explica lucruri pe care nici tie nu ti le poti explica pe deplin?

Spaima pentru micul bebe apare la foarte multe mamici. Cum sa nu-ti fie teama cand 3 prietene si colege de-ale tale pierd sarcinile pe langa tine? Cum sa nu te sochezi cand te duci sa nasti ca ti s-a rupt apa si doctora te consulta cu forcepsu(!!!!!!) si te trimite acasa, ca ea crede ca sarcina n-are nici 30 de saptamani? (am nascut la 2 ore dupa asta si au spus ca sarcina avea 39 de saptamani) Cum sa nu paralizezi de frica cand 5 ore bune dupa nastere nu stii nimic de micul bebe, decat ca l-ai auzit tipand cand l-ai nascut si ti s-a spus ca e bine? Cand pe oricine intrebi prin spital iti spune sa stepti, ca vei afla in curand. Cand in prima noapte cu bebe nu reusesti sa-l calmezi mai mult decat cateva minute. Cand in spatele blocului alearga o fetita ca o broscuta, pentru ca pediatra copilului nu a vazut la timp sa corecteze luxatia soludului?

Stiu , copii se nasc de mii de ani pe glob si se vor mai naste milioane, si de acum incolo. La fel cum inca mor copii pe tot globul si din cauza bolilor, dar si a neglijentei sau a unei insuficiente intelegeri. Probabil sunt mai inceata la minte ca ma intereseaza sa-mi cresc copii folosind mai mult decat instinctul matern, incercand sa folosesc noutatile stiintei nu numai pentru a-mi usura viata ci calitatea ei, mie cat mai ales copiiloor mei.

Cel mai important este ca in ciuda tuturor fricilor mele sunt o mamica foarte fericita. Ceeea ce va doresc si voua.

Fiti fericiti!

P.S O discutie foarte interesanta despre Chimia fericirii!

tags, , ,