Fac de ceva vreme un aluat foarte simplu de pizza. La 500 g de faina pun un plic de drojdie uscata (scrie pe plic ca e pentru 500 g de faina), un varf de lingurita de sare, un varf de lingurita de zahar si cam 300 ml apa calduta. Am facut o cantitate dubla, adica 1 kg de faina, pentru ca am facut si cateva painici cu aluatul care a ramas. Aluatul se amesteca pana la omogenizare. Se obtine un aluat nu foarte tare. Adaug putin ulei deasupra, acopar cu o panza curata si las sa creasca in apropierea unei surse de caldura. Cam 45 de minute, in functie de temperatura din incapere, si se observa ca aproape si-a dublat volumul.

Intre timp am pregatit umplutura. Am taiat un piept de pui fiert, un ardei capia, o ceapa si niste fasii de cascaval. Am folosit si o conserva de ciuperci, probabil ciupercile proaspete erau mai bune, ne-am adaptat la ce avem prin camara.

Am scurs zeama de la o conserva de rosii in bulion, a fost nevoie de mai putin de o ceasca, poate jumatate. Am adaugat oregano, un varf de lingurita de sare, si un amestec de piper negru, piper verde si coriandru. Aici fiecare dupa preferinte poate jongla cu orice, atat condimente cat si ingrediente de umplutura.

Cu mainile unse cu ulei iau bucati din aluat si le asez in tava pe foaia de copt si le intind bine sa nu ramana aluatul in start gros, dar nici transparent, cam jumatate de centimetru. Nu am pus o singura foaie in toata tava, am pus cam 3 dreptunghiuri. Aluatul l-am uns cu sosul de rosii, apoi am adaugat dupa gust pui, ardei, ceapa, ciuperci si cascaval.

Am lasat la cuptor la foc mare cam 15 min, putin mai mult pe cea mai mare, m-am temut ca nu se coace bine blatul. Dar s-a copt bine

Am mancat-o tot cu sos de rosii de mai sus – un ketchup incropit pe loc.

Sa aveti pofta!

Cum vremea de afara ne tine tot mai mult pe langa cuptor si cum iubim foarte tare ciocolata iata ca aseara am facut chocolate lava. Bine, trebuie sa recunosc ca jumatate au fost lava, jumatate briose dar cele mai bune briose cu ciocolata pe  care le-am facut

Reteta e foarte simpla. Eu am avut mai putina ciocolata si trebuia sa mai reduc din faina, ca sa obtin lava adevarata, insa nu-mi e rusine nici cu ce am obtinut eu

Amestec ouale  cu zaharul, apoi adaug faina.

Am topit ciocolata si untul, la foc mic. Am avut putina ciocolata, 2 tablete de Heidi si una de ciocolata cu rom. Recunosc, am avut ceva emotii pentru ca nu imi place in mod special cea cu rom, insa in prajitura a adus un gust special, chiar mi-a placut. Oricum nu aveam de ales, nu era vreme de mers la cumparaturi.

Am adaugat ciocolata topita, nu toata odata, asa cum ne-a invatat Adi, si nu au fost probleme.

Am folosit tava de briose, unsa cu unt si presarata cu zahar.

Aluatul nu creste decat foarte putin asa ca am putut sa umplu formele mai bine decat la briose. Nu chiar cu varf dar nici 3/4, asa cum le umplu la briose.

11 minute sunt suficiente, cel putin in cuptotul meu. Orice minut in plus la transforma in briose, asta nefiind neaparat un lucru rau, sunt foarte gustoase si asa.

Asta e un desert pe care trebuie neaparat sa-l incercati. La noi in casa va fi la loc de frunte, il voi face foarte des, cel putin o perioada. Se face atat de rapid, nici nu dureaza 15 min cu pregatirea tavii cu tot, inca 11 min la cuptor si e gata. Ca sa nu mai vorbim de gust.

Sa aveti pofta!

Sanctus e a doua carte din Seria Fictiunii pe care o citesc, dupa Anticarul.

Thrillerul este construit cu mare atentie la detalii. Povestea ne poarta de la Citadela din sudul Turciei la statuia Cristului de la Rio de Janeiro si aflam din mers informatii inedite si savuroase despre locatiile amintite. Calugarii din secta Sanctus, cu ritualurile lor socante si violente, au o misiune foarte grea – protejarea textului original al Bibliei, chiar daca doar cei alesi cunosteau secretul ce trebuie protejat. Pentru asta nu se dau in laturi de la nimic, inclusiv crima, daca interesele ordinului o cer. Calugarul care, initiat fiind afla secretul, se hotaraste sa-l dezvaluie lumii intregi, chiar daca stie foarte bine ca asta il va costa viata. Modul foarte ingenios prin care reuseste sa transmita mesajul ascuns intr-un cod scrijelit pe samburi de mar (atat de speciali) pe care ii inghite nu poate sa nu ne trimita cu gandul la codurile lui Dan Brown, daca nu am fi facut pana acum legatura cu mistica si simbolismul cu care ne-am obisnuit de la Codul lui Da Vinci incoace.

Personajele bine construite, calatoria prin lume, de la Ruina la Rio De Janeiro, povestea ce curge in ritm cinematografic, care te surprinde la fiecare capitol si e atat de imprevizibila, sfarsitul usor fantastic sunt tot atetea motive pentru care nu vei uita usor cartea. Astept cu nerabdare continuarea trilogiei.

Nu uitati: articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL. Pentru fiecarea comentariu se adauga inca 3 minute de voluntariat!

Acestea cu portocale sunt foarte bune cu un ceai aromat la caldura, se potrivesc foarte bine cu vremea de afara.

M-am inspirat de la Laura, unde gasesc intotdeuna inspiratie si niste fotografii care-mi raman in minte multa vreme

Procedeul e foarte simplu, mai mult dureaza sa facem sucul de portocale. Nu am folosit amidon, pentru ca n-am avut, dar am fost foarte multumita de rezultat. 

Formele mele de muffins sunt mult mai mici decat ale Laurei, eu am obtinut 20 de bucati, nu 10. Am si forme de silicon, mai mari, dar imi dau de fiecare data emotii cand scot briosele din forma, sa nu se rupa.

Se amesteca ingredientele lichide cu cele solide si se toarna in forme, cu grija sa nu umplem formele decat trei sferturi, apoi se coc in cuptorul preincalzit.

Am folosit ciocolata doar la cateva si am pus destul de putina, mai mult pentru culoare. Cele care s-au crapat au fost coapte in forme de silicon.

In concluzie muffins sunt un desert foarte bun, se prepara rapid asa ca sunt o solutie la indemana oricand avem nevoie de ceva dulce cat ai bate din palme. Doar amesteci ingredientele si pregatesti formele si gata

Sa aveti pofta!

Reteta am luat-o de aici si o sa mai fac cu siguranta. Nu e complicat deloc, mi-a fost mai greu pana am inteles la ce grosime trebuie intins si taiat aluatul si mai ales sa fie toate de aceeasi grosime, dar asta te invata experienta – vazand si facand.

Sarcinile au fost bine impartite din capul locului. Mara m-a ajutat sa fac aluatul si l-a tot pazit pana a crescut, Andrei m-a ajutat sa le tai si sa le pun in tava si a facut foarte multe poze in timp ce le pandea la usa cuptorului sa se coaca.

Procedeul e simplu: amestec ingredientele lichide, apoi adaug  zaharul, drojdia si faina. O singura obiectie am, si sper sa tin minte pana data viitoare – laptele se pune caldut pentru ca aluatul sa creasca mai repede, altfel avem ceva mai mult de asteptat.

Am adaugat si un plic de zahar vanilat, si asta pentru ca nu le-am mai dudrat cu zahar pudra amestecat cu zahar vanilat. Sigur ca se poate foarte bine si fara, asa am simtit eu ca trebuie.

Hartia de copt m-a ajutat foarte mult, nu a fost nevoie de adaos suplimentar de ulei si gogosile s-au copt uniform (cuptorul a fost de un real ajutor). Am folosit ulei doar pentru a intinde mai usor aluatul, nu a fost nevoie sa ung tava sau gogosile pe deasupra.

Primele 2 tavi nu mi-au iesit, si asta pentru ca am intins aluatul foarte subtire. Am obtinut ceva asemanator unor biscuiti, dar la ceai se potrivesc si ei.

Dupa 10 min la cuptor s-au rumenit prea mult, insa nu pot sa zic ca s-au ars.

Am remediat rapid problema, am intins aluatul mai gros si ne-am distrat cu stelute de data asta.

Au fost gata in mai putin de 10 min.

Pentru primele am ales un gem de afine si s-au epuizat rapid din farfurie.

Abia acum mi-am vazut cuptorul la lucru. Am de la inceputul anului aragaz cu cuptor electric, nemultumita fiind de fostul meu cuptor pe gaz care imi parlea mancarea, indiferent cat de mica era flacara. Presiunea gazelor fiind prea mare imi strica toata munca, lucru care m-a facut sa ma gandesc la unul electric. Mi-a luat ceva sa invat sa-l folosesc, inca mai studiez, dar mi-a placut cum a copt gogosile uniform, rapid, fara sa fie nevoie sa le intorc sau sa am alta grija decat cea a ceasului, care trambiteaza destul de tare, trebuie doar sa nu uit sa-l setez corespunzator, poate chiar cu 1-2 min mai devreme, ca sa ma asigur.

Pentru urmatoarele am facut, la cererea copiilor, un sos de ciocolata. Am topit ciocolata, cam 60 de grame, impreuna cu aceeasi cantitate de unt si 2-3 linguri de miere. Mierea era necesara pentru ca ciocolata noastra neagra cu 70% cacao avea nevoie de mai mul dulce

Gogosile coapte sunt o varianta mai sanatoasa fata de gogosile clasice prajite pe baie de ulei, asa ca merita incercate. Si sunt foarte gustoase, copiii dar si adultii le adora

Sa aveti pofta!

Procedeul e simplu. Am folosit migdale decojite in loc de nuci dar data viitoare voi folosi stafide, eventual inmuiate in rom

Am taiat grosier migdalele, apoi le-am amestecat cu cacao si faina.

Ouale se bat impreuna cu zaharul pana isi maresc volumul.

Adaug ciocolata topita (au am avut mai putina, cam 250 g) si mixez pana la omogenizare, apoi adaug faina amestecata cu cacao si migdale usor, cu lingura, si amestec cu spatula pana la omogenizare.

Am turnat in forma tapetata cu hartie de copt si am copt in cuptor preincalzit la 180 de grade cam 25-30 min.

Copiii au tot ocolit migdalele, desi ei mananca migdale intregi cu placere. Asa ca data viitoare voi incerca sa fac cu stafide, eventual o parte si fara stafide,poate nuca de cocos, ca sa ii multumesc si pe ei.

Negresa e foarte buna, e perfecta pentru ”la cafea” dar si mai bine cu un ceai aromat, pentru o pauza de dulce dar si pentru musafiri, servita eventual cu un sos de ciocolata. Oricum o sa mai incerc variatiuni pe aceasta tema, daca aveti vreun pont il astept cu drag.

Sa aveti pofta!

Salata se face foarte simplu, maruntirea fructelor si legumelor este ceva mai migaloasa. 

Am folosit mere, morcovi si telina, un strop de ulei de masline si zeama de la o lamaie. Dupa gust se poate renunta la oricare din ingrediente, iar proportiile dintre ele se aleg tot dupa gust si in functie de ce aveti in casa.

Merele, morcovii si telina se spala si se curata (merele nu le-am curatat de coaja, am indepartat insa coaja merelor rase care ramanea in bucati mai mari), apoi se dau pe razatoare.

Salata e foarte buna, dulce si acrisoara de la lamaie, greu sa te limitezi la o portie

Pentru ca de curand am primit niste samburi de pin si nu ma hotaram unde sa-i folosesc am adaugat cativa, prajiti (poate i-am rumenit cam mult, dar au fost buni), si in salata aceasta, ca sa fie usor diferita de ce mai facusem. Mi-a placut foarte mult experienta, sigur o repet cand mai am muguri de pin.

Am folosit salata pe post de garnitura, de fapt, alaturi de ciocanele de pui rumenite 2 min cu putin usturoi.

Sa aveti pofta!

Am inceput cu ceva foarte usor, merele lui Praslea cel Voinic Reteta se pregateste foarte usor, e nevoie de ceva timp (2-3 ore) pentru inmuiat caju, un mixer pentru preparat crema si de ingrediente simple: mere, caju, lamaie si miere.

Am lasat caju la inmuiat putin peste 2 ore, data viitoare il voi lasa ceva mai mult, sa vad diferenta.

Fiind prima data cand gatesc si mananc asa ceva nu-mi dau seama exact daca mi-a reusit si daca trebuia sa obtin altceva. Recunosc, la prima degustare mi s-a parut ciudat, la a doua e deja mult mai bine si pana la final am ajuns sa-mi placa si sa consider ca e o varianta de crema foarte sanatoasa, fara grasimi, faina si mult zahar. Cu siguranta o voi face mai des si voi incerca sa o folosesc si in alte combinatii, nu doar cu mar.

Am adaugat 2 linguri de miere, dupa gust.

In loc de lamaie am adaugat zeama de portocala si, din cand in cand am mai adaugat cate 2 linguri de apa, cam 8-10 in total.

Dupa ce s-a omogenizat si maruntit bine a venit vremea sa ne ocupam de mere. AM ales niste mere ros-galbene dulci-acrisoare, putin mai dulci ca cele ionatan. Le-am taiat jumatati si am scobit miezul, atat cat am putut sa nu sparg coaja ca sa nu curga crema.

Stafidele mi-au placut foarte mult, data viitoare cred ca voi amesteca si in crema cateva.

Am pus si cateva merisoare uscate la unele, sunt mai acrisoare decat stafidele, puteti alege dupa gust.

-Da, Mara, daca asa vrei tu. Dar daca as avea o propunere pentru tine, mai interesanta?

-Spune-mi, spune-mi repede!

-Nu vrei sa o serbam la fel ca ceilalti colegi ai tai, iar diferenta de bani o folosim pentru o vacanta. De exemplu in Franta?

-Super super. Cand plecam in vacanta? Daca e nevoie eu nu mai vreau petrecere, vreau in vacanta!

-Nu e nevoie. Trebuie sa ai petrecere, ca toti copiii. SI facem planuri de vacanta din timp

Nu arata extraordinar dar miroase atat de bine si e foarte bun

Sa aveti pofta!