Anii 98, toamna, Bucuresti, studenti, camin..

Intr-o duminica de toamna tarzie, bat (nu mai stiu pentru ce), la usa unei vecine de palier. Imi raspunde mai greu, galbena ca lamaia, si cat sa-mi spuna doua vorbe vad o balta de sange in mijlocul camerei. Socata, intru in camera si incerc sa aflu ce se intampla. Cu greu a acceptat sa-mi povesteasca, dupa ce am convins-o ca oricum chem salvarea. Facuse o intrerupere de sarcina cu o luna in urma, intr-un oras din tara, si credea ca lucrurile s-au rezolvat asa. Din pacate nu, la o luna dupa pierdea cantitati mari de sange cum se ridica in picioare. Lucruri despre care credeam ca nu se mai intampla dupa revolutie se petreceau chiar in fata mea si habar nu aveam ce sa fac.

Am sunat la salvare si a venit, chiar daca a parut o eternitate salvarea chiar a venit si ne-a dus la spital. Desi am fost doar un martor traumatizanta experienta a fost pentru mine, incredibil cum o fata tanara, plina de sange, facea sa rada in hohote pe cei cu care se intalnea, unde mai pui ca erau cadre medicale, in halat alb.”Imi murdaresti masina” zicea asistenta de pe salvare. ”Daca ti-a placut sa te joci cu dansa acu n-ai incotro, trebuie sa suporti consecintele” – spune asistenta care a primit-o in spital. Doctorul care a consultat-o: ”acuma nu-ti mai place sa desfaci picioarele? urca-te pe masa si fii cuminte”..

Problema medicala s-a rezolvat, nu despre asta vroiam sa vorbesc. Intalnirea cu astfel de cadre medicale e traumatizanta pentru mine si acum, cand imi aduc aminte. A trecut atata vreme de atunci, am nascut 2 copii in maternitate in Bucuresti si slava Domnului nu am mai trecut prin situatii similare, insa am tot cautat medici si am refuzat din start sa apelez la genul asta de persoane, care te trateaza mult mai mizerabil decat situatia in care te afli, pretinzand, evident, si bani pentru asta. Nu e vorba de bani aici si nici intr-o mie de ani nu o sa pot intelege de ce practici o meserie pe care o urasti atat de tare si te razbuni pe oricine intalnesti, in cazul de fata pe pacienti, pentru asta.

Si ne mai miram cum in Romania inca sunt femei care nasc fara sa le fi consultat si observat pe parcursul sarcinii un ginecolog, sau cum de educatia sexuala e atat de precara sau cate si mai cate.

Va doresc sa nu intalniti niciodata asa ceva!

Zilele in care copiii fac febra nu sunt ale tale. Nu sunt nici ale lor, sunt doar niste zile in care astepti sa treaca timpul, sa-si faca medicamentele efectul. Contabilizezi timp si atat. Noptile in care copiii fac febra iti toaca ani din viata. Esti doar un zombie, nici nu dormi, nici nu esti treaz, ai un ochi inchis si unul pe geam, sa vezi daca s-a luminat, sau pe ceas, sa vezi cat mai e, o mana pe fruntea incinsa de febra, una pe patura sa nu se dezveleasca.

Vremuri in care toata admiratia ta megre catre inventatorul nurofenului, te simti in fata lui ca salbaticii care se inchina la avioane.

Vremuri care trebuie sa treaca.Doar sa astepti!

O parte din supriza noastra de 1 iunie a sosit. Sigur ca e cu carti 🙂 Nu puteam sa ratam oferta de la emag, mai ales ca pana pe 15 iunie e cu 20% reducere 🙂
Carti la emag!
Nu m-am putut abtine sa nu desfac cutia, o sa le impachetez la loc sa le descopere copiii 🙂

carti emag

carti emag

carti emag


Read the rest of this entry »

Astazi am primit cu bucurie un colet cu produse de la complex-apicol.ro pentru testare. Se pare ca sunt printre primele persoane care testeaza crema Apirdermaliv, multumesc inca odata @complexapicol .
Folosesc produse cosmetice pe baza de miere de foarte mult timp asa ca abia astept sa testez produsele primite. Cred ca toata lumea cunoaste beneficiile mierii si produselor apicole, macar la modul general, atat in alimentatie cat si aplicate extern, in produse cosmetice. Am folosit miere si ca sa-mi pregatesc singura o masca, amestecand-o cu putina argila si apa, copiii mei si-o pun pe rana sau arsura daca avem la indemana, e nelipsita in ceaiul lor (eu ma straduiesc sa nu-l indulcesc in nici un fel, deh, kilogramele) si avem mai mereu miere in casa.
Read the rest of this entry »

Intotdeauna in prag de sarbatori (Paste, Craciun, 1 iunie, 1 decembrie si altele) tot mai multi oameni se mobilizeaza sa stranga donatii pentru cei necajiti – copii, batrani, bolnavi. Ideea nu e rea insa chiar ajuta? Stiu ca imi voi pune multa lume in cap dar chiar ii ajutam? Ma refer in special la copii, pentru ca tot vine 1 iunie si multa lume se mobilizeaza sa stranga jucarii pentru copii. Foarte frumos dar ce-ar fi sa incercam totusi sa facem ceva care sa-i ajute cu adevarat? De ce spun asta? Ma gandesc in primul rand la copii cum sunt cei despre care ne-au povestit bloggerii care au fost cu Unicef azi prin Faurei, Tudor Vladimirescu si altele asemenea. Copiii astia care locuiesc in case de pamant, fara apa, curent electric, care sunt trimisi la scoala doar sa-si ia alocatia si care sunt pusi la munca de mici. Copii care au calculatoare la scoala dar nu au apa si oricum nu pot sa ajunga pe la scoala. Oare in loc de papusi n-ar fi mai bine punem mana de la mana sa ducem apa sau lumina intr-un sat uitat de lume? Sa facem camine pentru elevi sau ceva de genul asta? Nu vreau sa judec pe nimeni dar as vrea sa vad mai mult sprijin pentru campanii reale, cu continuitate, cu rezultate reale.
Sa luam un exemplu: ajuta cu ceva un copil de care vorbeam mai sus, care nici sa mearga la scoala nu poate, nu are nici apa/curent etc daca eu ii ofer cel mai minunat tort din lume? Nu l-ar ajuta mai mult daca l-as ajuta sa se spele, sa mearga la scoala, sa faca vaccinuri si sa aiba indrumare?
Eu cred ca doar prin educatie copiii pot avea o sansa pentru viitor, sa invete cumva sa se descurce, sa invete macar o meserie din care sa traiasca. Sigur ca au nevoie si de jucarii dar parca altele ar fi prioritatile.
Moda a ajuns si la copii intr-un mod tare neplacut si mult copii devin nefericiti pentru ca nu au cea mai noua jucarie din serie sau cel mai nou model de telefon. Dar adultii le-au transmis astfel de griji nefiresti pentru varsta lor. Cata ingamfare iti trebuie sa te duci la colegul fiului tau, in varsta de 8 ani, si sa-i spui: tu de ce nu ai telefon mobil? iti dau eu unul daca vrei, ca o sa ajungi singurul din clasa care nu are?! Astea sunt fapte bune?
Ce-ar fi sa spijinim oameni/firme/fundatii care ajuta cu adevarat oameni? Ce-ar fi sa ajutam oameni exact atunci cand au nevoie si cu ce au nevoie, daca putem, si nu sa le aruncam praf in ochi si sa ne batem cu pumnii in piept ca suntem cei mai buni? Ce ar fi?
Sigur ca un om nu va aduce apa intr-un sat (oare?) dar un grup de oameni inimosi au renovat un spital (mai multe, dar sigur ca nu destule), aduna copii si-i duc la scoala, la spital, si sunt anonimi. Si sunt oameni minunati, pe care ar trebui sa-i sprijinim mai des.
Deci, ce oameni minunati sprijiniti?

Iata ca m-am uitat si eu, alaturi de milioane de oameni, la nunta regala, desi nu-mi plac nuntile in mod deosebit. Putem si noi, muritorii, sa visam la nunti cu printi si printese. Eleganta, maretie, fara lucruri exorbitante (exceptand cateva palarii, mai greu de acceptat, dar era de asteptat), fara sa se simta cineva eclipsat. Totul planificat englezeste si in acelasi timp protagonistii se poarta cu atata naturalete si dezinvoltura. O adevarata lectie in materie de nunti, de viata, de clasa.
Nu ca nu m-as fi asteptat la eleganta, dar m-as fi asteptam la mai mult lux, mai multa raceala englezeasca, scortosenie sau ceva de genul asta. Poate e criza de vina sau poate sunt doar gusturile miresei, pe fondul circumstantelor in care familia regala vrea sa-si creasca popularitatea.
Oricum, e incurajator ca exista asa, ca se mai poate, nu ca ar fi de atins de catre noi. Si cine stie daca mai avem de vazut asa ceva in viata asta.

Traumele mele cu nuntile dateaza din copilarie. Fiind printre cei mai mici dintr-un lung sir de veri am participat la muulte nunti, prea multe pentru un copil, si nu le-am inteles pe deplin la acea varsta. Am cunoscut mai mult partea aceea cu agitatie, nervozitate, nemultumire, lucruri care m-au facut sa am mari rezerve cu privire la necesitatea unui astfel de eveniment.Si da, multa vreme mi-am dorit sa nu ma casatoresc niciodata. Dar uite ca nu s-a potrivit 🙂

Am amanat atata sa scriu despre ora pamantului pentru ca m-am saturat de ironiile si comentariile gen “ce rost are ora pamantului daca ne-am incarcat bateriile inainte?” sau “care incalzire globala nu vezi ce frig e afara?” . Oameni buni, ora pamantului e un semnal de alarma, nu e rezolvarea problemelor Pamantului. Ora Pamantului ar trebui sa ne aminteasca ca putem face ceva  fiecare dintre noi . Fiecare dintre noi la scara mica si impreuna la scare mare. Atata vreme cat ne implicam toti si aratam asta intr-un fel sau altul va ajunge si in atentia autoritatilor si nu va putea fi ignorat. Deasta stinge lumina toata lumea in acelasi timp. Asa putem sa stingem fiecare cand avem chef si nu vom stii decat noi asta. E ca si cum ai participa la un miting la alta ora sau alta data decat restul participantilor.

De cate ori ma duc cu hartia stransa prin casa la containerul de hartie il gasesc aproape inutilizabil si plin cu gunoi menajer, chiar daca se afla in apropiere si container pentru asta. Si totusi ma ambitionez si gasesc unul ok pentru hartie de fiecare data. La fel si la peturi si sticla. Oare exista vreo sansa sa invatam macar sa folosim tomberoanele astea?

Pana atunci sa va povestesc ce am facut noi de ora pamantului. Am jucat Secretul Faraonilor si tabinet, la lumina lumanarii 🙂 Si ne-a placut foarte mult, sigur repetam experimentul.

Voi cum ati petrecut ora Pamantului?

Duminica in parc. Zapada, copii fericiti. Adultii.. aici e mai complicat. Ea si el se indreapta grabiti spre iesire. El trage o saniuta de plastic. Pe langa ei zburda un baietel prin zapada. Sa zicem ca are 10 ani. Face bulgari si zbang, unul o atinge pe mama in gluga. Reactia? Indignare totala si ” esti nebun la cap”..

Intoteauna vor fi voci impotriva femeilor care nu se macheaza. Putini sunt cei care inteleg ca un machiaj necorespunzator e poate mai deranjant decat lipsa lui. Va amintiti o doamna cu mustata bogata acoperita de pudra sau fond de ten? De cineva cu pungi sub ochi accentuate de un creion de ochi sau un fard tipator? Sau cosuri in floare langa un asa-zis machiaj impecabil? Atunci probabil intelegeti despre ce vorbesc. Esential inaintea machiajului e sa te ingrijesti. Zilnic. La inceput vei tot sari dar cu vremea va ajunge obisnuinta. Si nu se face gaura in cer daca mai sari, important e sa te preocupi si sa iei masuri. Evident, e plina lumea de experti si parerile lor. Ca o persoana care m-am ocupat de cosmetice ceva vreme, mai mult de zece ani, daca ma gandesc bine, am si eu propria opinie.
Am vazut de-a lungul vremii fete sau femei in toata firea care se spala pe fata cu sapun de maini, de exemplu. Am vazut femei in toata firea care se simt jignite daca le spui ca trebuie sa foloseasca o crema antirid.
Read the rest of this entry »

Sa fiti sanatosi si voiosi alaturi de cei dragi! Sa va bucurati de daruri si sa le nu le pastrati numai pentru voi!

tags