Iata ca m-am uitat si eu, alaturi de milioane de oameni, la nunta regala, desi nu-mi plac nuntile in mod deosebit. Putem si noi, muritorii, sa visam la nunti cu printi si printese. Eleganta, maretie, fara lucruri exorbitante (exceptand cateva palarii, mai greu de acceptat, dar era de asteptat), fara sa se simta cineva eclipsat. Totul planificat englezeste si in acelasi timp protagonistii se poarta cu atata naturalete si dezinvoltura. O adevarata lectie in materie de nunti, de viata, de clasa.
Nu ca nu m-as fi asteptat la eleganta, dar m-as fi asteptam la mai mult lux, mai multa raceala englezeasca, scortosenie sau ceva de genul asta. Poate e criza de vina sau poate sunt doar gusturile miresei, pe fondul circumstantelor in care familia regala vrea sa-si creasca popularitatea.
Oricum, e incurajator ca exista asa, ca se mai poate, nu ca ar fi de atins de catre noi. Si cine stie daca mai avem de vazut asa ceva in viata asta.

Traumele mele cu nuntile dateaza din copilarie. Fiind printre cei mai mici dintr-un lung sir de veri am participat la muulte nunti, prea multe pentru un copil, si nu le-am inteles pe deplin la acea varsta. Am cunoscut mai mult partea aceea cu agitatie, nervozitate, nemultumire, lucruri care m-au facut sa am mari rezerve cu privire la necesitatea unui astfel de eveniment.Si da, multa vreme mi-am dorit sa nu ma casatoresc niciodata. Dar uite ca nu s-a potrivit 🙂

Erau tineri si frumosi. El era frumos ca un fotomodel si era tare mandru de asta. Petrecea ore intregi in fata oglinzii, netezindu-si o suvita rebela inexistenta. In rest dormea mult si se gandea cum sa stoarca bani de la taica’sau. Era rebel, ca orice copil cu parinti despartiti. Nu intelegea cum de tatal sau, medic fiind, ii dadea de fiecare data cand se intalneau cat sa bea un suc cu o fata intrun club de fite. La aproape 30 de ani ai lui merita mai mult. Nu se gandise niciodata sa munceasca in adevaratul sens al cuvantului. Tragea de el de luni bune sa faca curat la demisol. Aveau acolo 2 camere pe care primise incuviintarea sa le inchirieze dar nu avea suficient chef sa stranga varul de pe jos. In schimb stia exact ce sistem audio isi va lua cu banii de pe prima chirie. Si mai avea un prieten foarte bun. Cel mai bun. Cainele sau. Un vitel de vreo 70 kg care-i dormea langa el in pat daca era un loc liber.
Ea era flatata de atentia unuia ca el. Era frumoasa, asa cum dragostea te infrumuseteaza cand esti tanar si lumea e a ta.
Era in mai si Bucurestiul in vremea aia se pregatea sa devina inabusitor.
Leneveau si le era cald.
Cu o sticla de apa in mana, ea se gandea la ce vor face in seara respectiva. O plimbare, dar unde? Se indreapta spre chiuveta, isi uda mainile si-l stropeste pe el. El? Morocanos si foarte afectat. Il mai stropeste odata, el se sterge spunand ceva printre dinti. Nici nu mai conteaza ce a zis. Ea, contrariata si pusa pe joaca ia sticla cu apa si i-o toarna in cap.Pleoasc! El – soc total. Se ridica in graba, iese pe usa fara sa zica nimic si nici ca-l mai vede vreodata.

tags,