Aseara, ca sa nu lustruim toata seara ghetutele in asteptarea mosului, am plecat sa ne distram la petrecerea Motanului incaltat (multumim Good Food).


Read the rest of this entry »

Am inceput Strada Fictiunii cu Anticarul, carte pe care am primit-o la un concurs pe twitter (multumesc Editura All). M-am lamurit rapid ca nu avea nici o legatura cu Anticarul din Kabul si usor usor a fost greu sa o mai las din mana. Recunosc, o vreme am observat o oarecare asemanare cu povestea din Manuscrisul lui Fulcanelli, si pana la urma nu poti sa nu te duci putin cu gandul la Dan Brown, cel mai cunoscut in literatura ce descifreaza coduri si mistere, insa nu am mai citit pana acum despre persecutia evreilor in sec XV in Europa. Din acel moment nu am mai lasat cartea din mana. Trebuie sa recunosc ca ideea conform careia evreii detineau Piatra lui Dumnezeu, un obiect mistic cu puteri magice care ii putea proteja si de ciuma, nu este foarte usor de digerat.

O calatorie interesanta prin Barcelona moderna dar si in cea de la 1400, secrete, aventuri, crima, trafic de arta, pasionati de limbi vechi si civilizatii disparute, toate se imbina intr-o poveste care te tine antrenat pana la ultima fila.

Pana sa ajung la Sanctus, care ma asteapta deja, trebuie sa termin Dimineata pierduta a Gabrielei Adamesteanu, o alta carte captivanta pe care o citesc in format electronic de data asta, multumita elefant.ro .

Deja am o lista cu carti pe care le doresc, daca aveti recomandari de carti le primesc cu placere.

Multumesc!

In urma cu ceva timp rula peste tot campania de promovare a cartii. Desi era prezentata de Maia Morgenstern, pe care o apreciez enorm, reclama mi s-a parut prea agresiva si m-am gandit ca n-o sa-mi placa in mod special sa citesc, prea multa reclama si atat. Ei bine m-am inselat si ma bucur ca e asa. Chiar mi-a fost greu sa o las din mana, e genul de carte pe care o citesti pe nerasuflate.

Pe langa povestea dramatica  a unei fetite evreice care reuseste sa evadeze din lagar in 1942 ne este prezentata si povestea jurnalistei care se ocupa de subiectul raziei de la Vel’ d’Hiv la comemorarea a 60 de ani de la cutremuratorul eveniment.
Read the rest of this entry »

Am tot amanat sa scriu despre cartile preferate ale copiilor mei, dar am observat ca sunt oameni care cauta idei de carti, de cadou sau nu neaparat, in functie de varsta si preferintele copiilor. Andrei (4 ani) iubeste Pozna lui Jackie, de la edituracarteacopiilor.ro . O iubeste atat de mult cat merge sa o folosim si pe post de distragere a atentiei (inca), atunci cand e obosit sau nemultumit. Ii trece plansul numarand ursuleti sau ascultand povestea, pe care o stie pe de rost, se distreaza de fiecare data la ultima pagina, cand ajunge la ursuleti domind, pentru ca i-am spus ca el doarme ca nazdravana Jackie, deasupra paturii, si-mi arata cu mandrie -”asa dorm eu”.
Read the rest of this entry »

Azi va invit la concurs. Pentru ca am tot scris de placerea lecturii pentru copii iata ca pe curbubeu.com puteti castiga o carte pe care sa i-o cititi prichindelului vostru.

Succes!

Ma bag si eu in seama la o leapsa pentru ca e un subiect care ma intereseaza foarte tare. Bineinteles ca ne-am dori sa-i vedem pe copiii nostri citind cat mai mult si sigur ca daca stam cu mainile incrucisate si asteptam sa-i apuce cheful cred ca vom avea o mare dezamagire.
Eu pot sa vorbesc pentru copii relativ mici, Mara are 7 ani si jumatate. Pentru copiii mai mari cred ca e putin diferita abordarea.
In primul rand copiii sunt tentati sa-i imite pe adultii din jurul lor. De aceea cred ca e important sa te vada citind, sa stie ca iti place sa citesti si sa fie si el tentat sa afle ce e asa interesant la o carte. Dupa ce ii trezesti interesul trebuie sa gasesti carti portivite cu varsta si care sa-i placa intradevar. Nu e obligatoriu sa-i placa aceleasi carti care iti placeau tie la varsta lui sau care plac altor copii de varste asemanatoare. Si, ca in orice abordare a copiilor, cel mai important e sa fii perseverent si sa ai rabdare. Nu-l atrage cartea propusa de tine gasesti alta, o va citi si pe aceasta mai tarziu, cand va fi mai deschis.
Mara a indragit de la 2 ani carti de genul: Primele mele 1000 de cuvinte, apoi sa invatam culorile, formele, ceasul. Evident ca la inceput doar le-a admirat, ma intreba de fiecare desen, uneori de nenumarate ori, dar a ajuns sa le “citeasca” singura si sa fie foarte mandra de asta. Au urmat carti de povesti foarte scurte si foarte ilustrate, carti de povesti cu abtibilduri in locul unor cuvinte, aceste fiind foarte utile in diferite etape. La inceput ii citeam eu povestea si ea lipea abtibildurile in locurile corespunzatoare, mai tarziu, dupa ce a invatat sa citeasca ii era usor sa citeasca de aici, fonturile erau mari si unele cuvinte erau ilustrate, deci mult mai usor pentru ea. Si cartile mici de povesti, care aveau atasat un animalut (tin minte un purcelus si un cal, de plus, ce scoteau capul prin pagini) au atras-o. La inceput se juca cu animalutul in timp ce-i citeam eu povestea, mai tarziu era foarte bucuroasa ca poate ea sa citeasca singura povestea respectiva, pe care o cunostea in mare masura.
Si cartile cu activitati pentru prescolari i-au placut, chiar daca acestea sunt mai mult caietele copiilor decat carti, tot e un bun punct de plecare pentru cartile de mai tarziu.
Si cartile de povesti si cu imagini de colorat au fost foarte utile. Mai coloreaza dar o intereseaza si firul povestirii, a revenit la ele cand a invatat sa citeasca si ii place sa-i citeasca lui Andrei (3 ani), chiar daca acesta o mai necajeste si, neavand rabdare prea mult timp, ii mai trage de carte, mai incearca sa o mazgaleasca, dar nici ea nu renunta cu una cu doua 🙂
In clasa intai, prima carte mai mare pe care a citit-o integral a fost Sahul pentru copii, o carte mare, gen album, foarte ilustrata si cu fonturi prietenoase. Nu am fortat-o sa citeasca aceasta carte 🙂 Ne tot baraie sa jucam sah cu ea si ii tot explicam ca mai are de invatat, cand a vazut cartea in magazin a indragit-o si i-am luat-o, convinsa fiind ca o sa i-o citesc eu. Dar am vazut ca se poate si altfel. Aveam o intelegere: ea citea o pagina si apoi eu una, sau chiar doua. Si a citit-o si recitit-o integral 😀

Micul print

A mai citit Micul print, nu cu aceeasi pasiune ca la cartea de sah dar a citit-o 🙂 Si povestile lui Andersen le-a citit, in mare parte.Degetica e favorita ei, a citit-o in diferite editii, la inceput cu multe ilustratii si mai putin text, dar a ajuns si la varianta integrala. Si Peter Pan, cartea favorita a lui Andrei, a citit-o, dar in varianta Adevarul.
Ca tema de vacanta are, printre altele, sa citeasca o carte cu povesti foarte scurte – 1-2 pagini pentru o poveste, Mai spune o poveste parca se numeste. Ii place si parca o citeste in joaca.
Sunt convinsa ca alti copii de varsta ei au citit mai mult dar fiecare copil are stilul sau si nu vreau sa o fortez prea tare si sa transformam cititul, care acum este o placere, intr-o corvoada sau chiar pedeapsa.

Voi cum ati procedat cu copiii vostri? Nasica, voi ce cititi?:)

Sursa foto

Later edit: Au raspuns foarte frumos la leaspa si alti parinti: aici si aici.

Daca ati scris pe tema dati-mi un semn, va rog. Multumesc!

Da, mi-a placut Simbolul pierdut al lui Dan Brown. Nu pentru ca e la moda, ci pentru ca imi place genul asta de carti: simboluri, coduri, istorie. Stiu ca sunt foarte multi cei carora nu le place. Gusturile nu se dicuta, nu?
Daca nu ti-a placut Codul lui Da Vinci nu vad de ce ti-ar placea Simbolul pierdut. Poate ca prima poate parea ceva mai reusita, dar eu cred ca amandoua sunt la fel de bune. Prima era deschizatoare de drumuri si se lega de simboluri istorice mai cunoscute decat ultima. Despre Louvru stim cu totii mai multe decat despre Washington. Ambele carti poate cam violente dar nu asta e piesa centrala si poti usor sa vezi dincolo de asta.
Read the rest of this entry »

Astept cu nerabdare sa citesc Supleantul, aparut azi cu Jurnalul.

Jurnalul Naţional: Vă este teamă de exigenţele publicului cititor de astăzi? De judecata oamenilor tineri, care atunci nici nu erau născuţi?
● Petru Popescu:
Mi-e teamă că publicul de azi visează mai puţin decât publicul de atunci, deci n-are nevoie de poveştile mele care să-şi hrănească iluziile. Dar sper că mă înşel.

Sa vedem cum o gasesc.

Chiar daca sunt pe fuga si n-am mai apucat sa scriu despre ultimele carti citite, care mi-au placut foarte mult (cartea Mironei si Calimera) recomand testul de la itsybitsy: Ce fel de cititor esti?

M-a binedispus si mi-a amintit sa caut carti de pus in bagaje.

tags, , ,

E vremea vacantelor. Mai mult timp pentru relaxare, meditatie, si, de ce nu, pentru citit. Daca vrei sa castigi o carte interesanta nu ocoli concursul Curcubeu.com!

Succes si vacanta placuta!