Parca asa era proverbul, nu?
De cand a dat primavara ma straduiesc sa mai ajung si prin piata. Destul de greu, ca la mine in cartier s-au inchis pe capete. Vitan e ultima inchisa, abia la Liviu Rebreanu mai e cat de cat aproape. O salata, un mar, verdeata, leurda, cam astea ar fi prioritatile. Leurda greu de gasit, ca nu ajung prea dimineata mi se spune. Mai gasesc ceva de genul ultimele 2 legaturi din piata, bune si alea. Cand vine vorba de cantarit, la mere sau la cartofi, de fiecare data imi iau teapa. Recunosc, am niste copii mofturosi. Andrei, mai nou, nu vrea decat mere verzi iar Mara numai rosii. Invariabil ma trezesc acasa cu mere de alt fel, usor stricate ca sa zic asa. Nu multe, unu doua de fiecare data, cat sa ma enervez de fiecare data. Ca sa nu mai zic la cartofi. De mult imi zic sa iau din piata, ca aia din supermarket n-au gust. Uite ca ieri luaram un sac, de 10 kg, ca sa nu ma fatai prea des dupa ei. Frumusei, pe alese. Pana sa desfac sacutul. La jumatate, mai ascunsi asa, destui stricati de tot chiar.
Macar din supermarket m-am obisnuit ca nu sunt proaspete si frumoase.
Mai nou se discuta sa se dea lege sa se inchida supermarketul duminca, sa mergem la piata ca sport national. De acord sa sustinem producatorii locali, stiu ca supermarketurile ii sufoca si le iau marfa pe nimic dar pentru mine ca si consumator mult prea slabe schimbari…
Doar cand iesim din oras, de pe marginea drumului cumperi legume in stare buna. Cel putin eu asa am gasit.

Mai nou, jumatate din piata e plina de flori. Stiu, primavara, foarte frumos sa vezi atatea flori. Oare chiar le vand? Si liliacul asta, atat de frumos de altfel, dar destul de ofilit deja, care impanzeste totul in jur… De unde atatea plantatii de liliac? Ca doar nu-l aduc si pasta din Olanda.

tags,